Argumente împotriva specisismului

Argumente împotriva specisismului

Întrebarea dacă interesele oamenilor ar trebui să primeze faţă de cele ale animalelor non-umane stă la baza eticii animale. Opinia potrivit căreia ar trebui să favorizăm interesele umane a fost catalogată ca specisistă. Puteţi găsi mai multe informaţii referitoare la aceasta în secţiunea despre specisism.

Opinia potrivit căreia ar trebui să favorizăm interesele umane faţă de cele ale altor animale şi în consecinţă, să tratăm restul animalelor într-un mod dezavantajos, a fost susținută în mai multe feluri:

  • Pur şi simplu afirmând că ar trebui să acţionăm astfel fără a aduce nici un argument care să susţină această opinie.1
  • Susţinând că oamenii sunt superiori din motive care nu pot fi coroborate în nici un fel.2
  • Susţinând că oamenii au anumite însuşiri speciale a căror absenţă poate fi verificată la animalele non-umane.3
  • Susţinând că oamenii dezvoltă anumite relaţii speciale cu semenii lor, despre care se poate dovedi că nu le au cu animalele non-umane.4

Acestor afirmaţii li s-a răspuns în următoarele feluri:

  • Dacă acceptăm un punct de vedere imparţial, va trebui să respingem ideea de a dezavantaja fiinţele non-umane.
  • Un tratament diferenţial din motive arbitrare nu poate fi acceptat.
  • Argumentele pentru a nu lua total în considerare animalele non-umane pot fi aplicate şi în cazul anumitor fiinţe umane.
  • Argumentele pentru a nu lua total în considerare animalele non-umane nu sunt relevante din punct de vedere moral.

Structura acestor argumente este explicată în detaliu în aceste postări:

Argumentul imparțialității

A lua drept adevăr ceea ce trebuie demonstrat în prealabil

Argumentul suprapunerii speciilor

Argumentul conform principiului relevanței


Notes

1 Gaita, R. (2003) The philosopher’s dog: Friendships with animals, London: Routledge. Posner, R. (2004) “Animal rights: Legal, philosophical and pragmatical perspectives”, in Sunstein, C. & Nussbaum, M. (eds.) Animal rights: Current debates and new directions, Oxford: Oxford University Press, pp. 51-77.

2 Harrison, P. (1989) “Theodicy and animal pain”, Philosophy, 64, pp. 79-92. Reichmann, J. B. (2000) Evolution, animal ‘rights’ and the environment, Washington: The Catholic University of America Press.

3 Carruthers, P. (1992) The animal issue: Moral theory in practice, Cambridge: Cambridge University Press. Ferry, L. (1995 [1992]) The new ecological order, Chicago: Chicago University Press. Frey, R. G. (1980) Interests and rights: The case against animals, Oxford: Oxford University Press. Leahy, M. P. T. (1991) Against liberation: Putting animals in perspective, London: Routledge.

4 Goldman, M. (2001) “A trascendental defense of speciesism”, Journal of Value Inquiry, 33, pp. 59-69. Midgley, M. (1983) Animals and why they matter, Athens: University Georgia Press. Næss, A. (1989) Ecology, community and lifestyle, Cambridge: Cambridge University Press. Petrinovich, L. (1999) Darwinian dominion: Animal welfare and human interests, Massachusetts: MIT Press.