Sheep looks through the bars of cage

Specisismul

Există multă discriminare în lumea noastră, de diverse tipuri. Discriminarea are loc atunci când cuiva i se oferă mai puțină considerație morală decât altora, sau atunci când este tratat mai rău decât alții în mod nejustificat.1 Există discriminare împotriva anumitor ființe umane care se reduc la sex, culoare a pielii, orientare sexuală și la multe alte motive.

Discriminarea este considerație morală diferențială nejustificată

A acorda considerație morală cuiva înseamnă a lua în considerare felul în care va fi afectat de acțiunile, neglijenţele, atitudinile și deciziile noastre. Considerația morală nu trebuie aplicată exclusiv ființelor simțitoare (conștiente). Unii oameni acordă considerare morală unor lucruri precum ecosistemele și speciile, deși de obicei aceasta se acordă doar ființelor conștiente. Putem acorda mai multă sau mai puțină considerație morală unor ființe în defavoarea altora și adesea chiar procedăm așa. Specisismul este acordarea diverselor tipuri de ființe simțitoare grade diferite de considerație morală din motive nejustificate.

În următoarele link-uri, argumentele împotriva specisismului prezentate pe scurt aici sunt explicate mai în detaliu:

Argumente împotriva specisismului

Argumentul suprapunerii speciilor

Argumentul imparțialității

A lua drept adevăr ceea ce trebuie demonstrat în prealabil

Discriminarea și exploatarea

Cei care se confruntă cu discriminarea sunt adesea și exploatații. Este posibil să discriminăm împotriva altora, dar cu toate astea, să-i tratăm bine. Totuși, atunci când îi tratăm mai puțin bine decât pe alții din motive arbitrare și implicit nedrepte, cum ar fi culoarea pielii sau sexul, avem de-a face cu discriminarea.

Specisismul este o formă de discriminare – discriminare împotriva celor care nu aparțin unei anumite specii. În majoritatea societăților umane, discriminarea împotriva animalelor din alte specii este considerată perfect normală. Felul în care are loc această discriminare și gradul ei de severitate diferă de la un loc la altul, iar unele animale sunt tratate mai rău în anumite locuri decât în altele. Spre exemplu, câinii, vacile și delfinii sunt privite foarte diferit în unele societăți față de altele. Un lucru comun majorității societăților este faptul că se discriminează într-un mod foarte dăunător împotriva a cel puțin anumitor specii de animale.

Discriminarea specisistă este atât de la ordinea zilei încât majoritatea oamenilor nu se gândesc să o pună la îndoială decât în acele cazuri în care tipul sau gradul de discriminare este neobișnuit. Prin urmare, oamenii exploatează animale non-umane de-a lungul vieții de zi cu zi, folosindu-le drept resurse. Acest proces are loc prin diverse metode. Animalele non-umane sunt consumate ca alimente, folosite pentru îmbrăcăminte, chinuite și omorâte pentru divertisment, exploatate pentru muncă și crescute, iar mai apoi omorâte pentru ca bucăți din organismele lor să fie folosite ca materie primă în cosmetice și alte produse de consum. Sunt, în esență, sclave.

Chiar și atunci când animalele nu sunt exploatate, tot se discriminează împotriva lor, deoarece nu sunt luate în serios.2 Oamenii au o multitudine de atitudini faţă de animale. Unii dintre ei tratează animalele cu o totală lipsă de respect. O minoritate a oamenilor nu sunt deloc preocupaţi de felul în care animalele sunt tratate și nu sunt deranjaţi nici măcar când acestea sunt torturate inutil. O versiune mai puțin extremă a acestei perspective este aceea a oamenilor care se opun torturării animalelor în mod neobișnuit sau din pur divertisment, dar care nu cred că are vreo importanță atunci când animalele suferă din cauza felului în care oamenii le tratează, atâta vreme cât oamenii au ceva de câștigat de pe urma lor.

Există şi unele persoane care tratează animalele cu un oarecare grad de respect, dar tot discriminează împotriva lor și le tratează în mod arbitrar mai rău pe motiv că nu aparţin speciei umane. Același lucru se poate observa și în atitudinile rasiste: oamenii se pot opune sclaviei, dar în acelaşi timp pot fi rasiști.3

Se crede în general că doar fiiințele umane merită considerare morală deplină. Se consideră adesea acceptabil să vătămăm un animal dacă va aduce vreun beneficiu oamenilor, indiferent cât de mic. Și chiar și-atunci când este considerat un lucru bun să ajutăm oamenii care au nevoie de ajutor, atunci când un animal non-uman are nevoie de ajutor, este adesea lăsat la voia sorții. Cazul se aplică îndeosebi animalelor non-umane care trăiesc liber în natură.

Nu trebuie să urâm sau să vrem răul unei ființe pentru a discrimina împotriva ei și nici nu e nevoie să avem un caracter sadic.4 Discriminarea împotriva animalelor non-umane se reduce doar la a nu da importanță beneficiilor sau prejudiciilor cauzate lor în urma comportamentului nostru față de ele, când, în cazul ființelor umane, aceste beneficii și injurii ar fi luate în considerare. În plus, se discriminează împotriva anumitor animale nu prin comparație cu animale umane, ci în comparație cu alte animale non-umane. Spre exemplu, putem avea mai mult respect pentru câini decât pentru porci, sau pentru mamifere față de alte animale, chiar și în acele situații în care animalele mai puțin respectate vor fi vătămate în consecință. Spre exemplu, putem respinge utilizarea câinilor și a pisicilor în alimentație (deși este o practică acceptabilă în anumite țări), dar să acceptăm consumul găinilor și peștilor, spre exemplu.5 Și aceasta este o formă de discriminare specisistă, din moment ce toate animalele conștiente au interesul de nu fi vătămate, indiferent cărei specii i-ar aparține.

O formă obișnuită de specisism care rămâne adesea neobservată este discriminarea împotriva unor animale foarte mici. În general, avem o dispoziție psihologică spre a ne păsa mai puțin de animalele mai mici. Mulți oameni consideră un cal mult mai demn de considerație decât, spre exemplu, un șoarece, datorită dimensiunii lor relative.6 Avem tendința de a crede că animalele mai mici sunt mai puțin conștiente, deși nu e neapărat adevărat.

Putem justifica specisismul?

Chiar și în zilele noastre, rasismul și sexismul sunt fervent sprijinite de anumiți oameni. Cu toate acestea, mulți dintre noi le respingem ca fiind discriminare arbitrară. Întrebarea este: cum ne putem opune rasismului și sexismului, dar putem accepta specisismul?7

Nici măcar unul dintre motivele date în sprijinul specisismului nu îl poate justifica în realitate. Uneori se spune că putem discrimina împotriva animalelor non-umane doar pentru că nu sunt oameni. Dar este doar o întâmplare biologică, cum ar fi aceea de a te naște de un sex și nu altul, sau cu o anumită culoare a pielii și nu alta. Este complet arbitrară și nu poate justifica discriminarea. Uneori se spune că oamenii au mai multă simpatie pentru alți oameni decât pentru ființe non-umane. Dar acesta nu este un motiv care să justifice discriminarea împotriva animalelor non-umane. Oamenii xenofobi și rasiști au mai multă simpatie pentru anumiți oameni decât pentru alții, dar acest fapt nu le justifică atitudinea.

Alte persoane susțin că putem discrimina împotriva altor animale deoarece inteligența lor nu e ca cea umană. Dar acest motiv nu justifică faptul că mulți oameni nu au același tip sau grad de inteligență. Copiii mici și aceia care au o dizabilitate cognitivă, nu au acel lucru la care ne referim când vorbim de ‘inteligență umană’. Din fericire, cei mai mulți oameni se opun discriminării împotriva oamenilor bazate pe aceste motive. Dar dacă inteligența nu e un motiv care să justifice faptul că tratăm anumiți oameni mai rău decât alții, atunci nu poate fi un motiv pentru a justifica tratarea animalelor non-umane mai rău decât oamenii.

Atunci când vine vorba de a-i respecta pe alții, ar trebui să luăm în considerare capacitatea acestora de a avea experiențe pozitive sau negative, cum ar fi plăcerea, satisfacția și suferința. Prin urmare, dacă animalele non-umane pot experimenta suferința și plăcerea, ar trebui să le respectăm și să încercăm să nu le vătămăm. A le priva de respect pentru că nu aparțin speciei noastre, sau pentru că nu au o inteligenţă similară cu a noastră, este discriminare arbitrară. Dacă suntem cu adevărat imparțiali, atunci vom respinge orice formă de discriminare, inclusiv cea bazată pe specii.

De ce majoritatea oamenilor ignoră sau sprijină discriminarea împotriva animalelor non-umane? Motivele sunt simple. Mai întâi, am fost învățați din copilărie să credem că animalele altor specii sunt ființe inferioare, care nu merită prea multă considerare. În al doilea rând, beneficiem de exploatarea animalelor non-umane, mai ales atunci când le consumăm corpurile și lichidele ca alimente. Prin urmare, nu avem prea multe motive pentru a pune la îndoială aceste convingeri. Aceste convingeri ne fac să credem că este acceptabil să exploatăm alte animale, iar beneficiile pe care le avem din exploatarea lor ne motivează convingerile. Este mai convenabil să acceptăm judecata cum că alte animale ne sunt inferioare și să acceptăm acest lucru ca pe ceva ‘evident’. Dar o asemenea viziune nu poate fi justificată.


Lecturi suplimentare

Albersmeier, F. (2021) “Speciesism and speciescentrism”, Ethical Theory and Moral Practice, 24, pp.511-527.

Arneson, R. J. (1999) “What, if anything, renders all humans morally equal”, in Jamieson, D. (ed.) Singer and his critics, Oxford: Blackwell, pp. 103-128.

Bernstein, M. H. (1998) On moral considerability: An essay on who morally matters, Oxford: Oxford University Press.

Bernstein, M. H (2015) The moral equality of humans and animals, Basingstoke: Palgrave MacMillan.

Bruers, S. (2013) “Speciesism as a moral heuristic”, Philosophia, 41, pp.489-501.

Bruers, S. (2014) Born Free and Equal? On the Ethical Consistency of Animal Equality, Gent: LAP Lambert Academic Publishing.

Caviola, L.; Everett, J. A. & Faber, N. S. (2019) “The moral standing of animals: Towards a psychology of speciesism”, Journal of Personality and Social Psychology, 116, pp. 1011-1029.

Cushing, S. (2003) “Against ‘humanism’: Speciesism, personhood and preference”, Journal of Social Philosophy, 34, pp. 556-571.

DeGrazia, D. (1996) Taking animals seriously: Mental life and moral status, Cambridge: Cambridge University Press.

Everett, J. A.; Caviola, L.; Savulescu, J. & Faber, N. S. (2019) “Speciesism, generalized prejudice, and perceptions of prejudiced others”, Group Processes & Intergroup Relations, 22, 785-803.

Faria, C. & Paez, E. (2014) “Anthropocentrism and speciesism: Conceptual and normative issues”, Revista de Bioética y Derecho, 32, pp. 95-103 [accesat la 23.01.2016].

Gompertz, L. (1992 [1824]) Moral inquiries on the situation of man and of brutes, London: Open Gate.

Horta, O. (2010) “What is speciesism?”, Journal of Agricultural and Environmental Ethics, 23, pp. 243-266 [accesat la 28.06.2013].

Horta, O. (2017) “Why the concept of moral status should be abandoned”, Ethical theory and moral practice, 20, pp. 899-910.

Horta, O. & Albersmeier, F. (2020) “Defining speciesism”, Philosophy Compass, 15, pp. 1-9.

Jaquet, F. (2021) “A debunking argument against speciesism”, Synthese, 198, pp.1011-1027.

Jaquet, F. (2021) “Speciesism and tribalism: embarrassing origins”, Philosophical Studies, 1-22.

Kaufman, F. (1998) “Speciesism and the argument from misfortune”, Journal of Applied Philosophy, 15, pp. 155-163.

LaFollette, H. & Shanks, N. (1996) “The origin of speciesism”, Philosophy, 71, pp. 41-61.

Persson, I. (1993) “A basis for (interspecies) equality”, în Cavalieri, P. & Singer, P. (eds.) The Great Ape Project, New York: St. Martin’s Press, pp. 183-193.

Pluhar, E. (1996) Beyond prejudice: The moral significance of human and nonhuman animals, Durham: Duke University Press.

Regan, T. (1979) “An examination and defense of one argument concerning animal rights”, Inquiry, 22, pp. 189-219.

Ryder, R. D. (2011) Speciesism, painism and happiness: A morality for the twenty-first century, Exeter: Imprint Academic, pp. 38-61.

Sapontzis, S. F. (1987) Morals, reason, and animals, Philadelphia: Temple University Press.

Sapontzis, S. F. (1990) “The meaning of speciesism and the forms of animal suffering”, Behavioral and Brain Sciences, 13, pp. 35-36.

Singer, P. (2009 [1975]) Animal liberation, Reissue ed., New York: Harper Perennial Modern Classics.

Vallentyne, P. (2005) “Of mice and men: Equality and animals”, Journal of Ethics, 9, pp. 403-433.

Wilson, S. D. (2005) “The species-norm account of moral status”, Between the Species, 13 (5) [accesat la 27.08.2012].


Note

1 A se vedea Boxill, B. R. (1991) “Equality, discrimination and preferential treatment”, în Singer, P. (ed.) Companion to ethics, Oxford: Blackwell, pp. 333-343; Horta, O. (2010) “Discrimination in terms of moral exclusion”, Theoria: Swedish Journal of Philosophy, 76, pp. 346-364 [accesat la 15.02.2014]; Lippert-Rasmussen, K. (2006) “Private discrimination: A prioritarian, desert-accommodating account”, San Diego Law Review, 43, pp. 817-856; Lippert-Rasmussen, K. (2007) “Discrimination”, ïn Ryberg, J.; Petersen, T. S. & Wolf, C. (eds.) New waves in applied ethics, Basingstoke: Palgrave Macmillan, pp. 51-72; Wasserman, D. (1998) “Discrimination, concept of”, în Chadwick, R. (ed.) Encyclopedia of applied ethics, San Diego: Academic Press, pp. 805-814.

2 Un exemplu de perspectivă opusă exploatării animalelor, dar care susține specisismul, poate fi găsită în această carte: Zamir, T. (2007) Ethics and the beast: A speciesist argument for animal rights, Princeton: Princeton University Press.

3 A se vedea pe acest subiect Graft, D. (1997) “Against strong speciesism”, Journal of Applied Philosophy, 14, pp. 107-118; Holland, A. J. (1984) “On behalf of moderate speciesism”, Journal of Applied Philosophy, 20, pp. 281-291.

4 Mason, J. (1998) “Misothery”, în Bekoff, M. & Meaney, C. A. (eds.) Encyclopedia of animal rights and animal welfare, Chicago: Fitzroy Dearborn, p. 245.

5 A se vedea pe acest subiect Burgess-Jackson, K. (1998) “Doing right by our animal companions”, Journal of Ethics, 2, pp. 159-185.

6 A se vedea Morton, D. B. (1998) “Sizeism”, în Bekoff, M. & Meaney, C. (eds.) Encyclopedia of animal rights and animal welfare, op. cit., p. 318.

7 O comparație între specisism și rasism se poate vedea în Patterson, C. (2002) Eternal Treblinka: Our treatment of animals and the Holocaust, New York: Lantern; Sztybel, D. (2006) “Can the treatment of animals be compared to the Holocaust?”, Journal of Agricultural and Environmental Ethics, 11, pp. 97-132. O comparație între sclavia specisistă și cea rasistă se poate vedea în Spiegel, M. (1988) The dreaded comparison: Human and animal slavery, London: Heretic Books.