Importanța viitorului

Să presupunem că am putea compara două istorii întregi ale lumii, care durează de acum până la sfârșitul timpului. Cea care ar avea loc ar depinde de cursul de acțiune pe care am decide să-l urmăm. Dacă scopul nostru este de a face din lume cel mai bun loc posibil pentru toate ființele simțitoare, întrebarea este: care dintre cele două cursuri de acțiune ar aduce cel mai bun rezultat pentru ființele simțitoare de acum și până la sfârșitul timpului?

Înclinații temporale

Cu toate acestea, se întâmplă deseori ca apărătorii animalelor să prefere o anumită strategie în locul altor alternative, în primul rând pe baza impactului preconizat al acesteia asupra animalelor care trăiesc în prezent sau vor trăi în viitorul imediat. Altfel spus, ei nu fac o estimare a ceea ce va fi cel mai bun ansamblu al istoriei.

Acest lucru se întâmplă deoarece avem tendința de a considera că ceea ce se va întâmpla imediat este mai important decât ceea ce se va întâmpla mai departe în timp. Ca urmare, interesele celor care vor trăi mai târziu ajung să fie considerate mai puțin importante sau nu sunt luate în considerare deloc.

Este corect acest punct de vedere? Adevărul este că animalele simțitoare nu suferă mai mult sau mai puțin din cauza anului sau secolului în care trăiesc. Vătămările pe care le suferă sunt la fel de real pentru cei care au murit în 2018 ca și pentru cei care au murit în 1978. Și vor fi la fel de reale ca și cele suferite de cei care vor muri în 2058.¹

Această atitudine diferențiată față de interesele cuiva în funcție de timp este un exemplu de prejudecată cognitivă. Este un tip de prejudecată temporală. Prejudecățile temporale afectează evaluarea noastră a importanței pe care ceva a avut-o, are sau o va avea din cauza momentului în care a avut loc.

Se poate argumenta, desigur, că momentul în care se întâmplă ceva bun sau rău poate fi relevant dacă este ceva care determină alte lucruri bune sau rele să aibă loc ulterior. Dacă un eveniment rău înrăutățește lucrurile din momentul în care se întâmplă, atunci este mai bine dacă are loc cât mai târziu posibil. Astfel de evenimente ar face parte din dovezile luate în considerare pentru a determina care ar fi cea mai bună istorie întreagă. Cu toate acestea, în afară de astfel de considerații, faptul că ceva se întâmplă marți sau joi, sau într-un secol sau altul, este irelevant atunci când se evaluează cât de bun sau rău este.

O altă obiecție la luarea în considerare în mod egal a intereselor animalelor viitoare este că suntem siguri că animalele au nevoie de ajutor astăzi, în timp ce nu știm ce se va întâmpla în viitor. Totuși, această afirmație nu pare credibilă. Avem multe motive să credem că în viitor vor exista și ființe simțitoare care vor avea nevoie de ajutor. Șansele ca acest lucru să se întâmple sunt extrem de mari, apropiindu-se de 100%.

De asemenea, s-ar putea obiecta că, de obicei, putem face presupuneri mai bune despre ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat decât despre ceea ce se va întâmpla mai departe în timp. Acest lucru este corect, dar nu face nicio diferență în ceea ce privește importanța a ceea ce se va întâmpla în fiecare moment. Este doar o diferență cu privire la cât de ușor sau greu este să ghicești ce se va întâmpla. Deciziile noastre cu privire la ceea ce trebuie să facem trebuie să fie luate pe baza impactului pe care este posibil să îl aibă. Este o greșeală să le luăm în funcție de cât de ușor sau greu este să evaluăm acel impact.

Unul dintre motivele pentru care prejudecata temporală poate fi atât de puternică este acela că un impact mai mic poate fi mai ușor de evaluat decât unul mai pozitiv. Să presupunem că trebuie să aleg între o certitudine de a salva 3 animale sau o probabilitate mare de a salva 10.000 de animale. Să presupunem, totuși, că ar fi dificil de estimat cu precizie această probabilitate ridicată. Pare totuși clar că cea de-a doua alternativă este mai bună.²

De ce viitorul contează foarte mult

Mai este un alt aspect crucial de luat în considerare. Felul în care acționăm acum poate influența în bine sau în rău viețile viitoarelor ființe simțitoare. Viitorul va dura foarte mult timp. Aceasta pare a fi o afirmație banală, dar are o consecință extrem de importantă pe care mulți oameni par să o treacă cu vederea. Șansele sunt că vor exista ființe simțitoare pentru o perioadă foarte lungă de timp.³ Adică, nu doar în viitorul apropiat, ci și în viitorul îndepărtat. Acest lucru înseamnă că în viitor vor exista mult mai multe ființe simțitoare decât în prezent. Ceea ce înseamnă aici “mult mai multe” este cu multe ordine de mărime mai mult (adică o diferență uriașă pe o scară greu de conceput).

Având în vedere acest lucru, atitudinea de a se îngriji doar sau preferențial de ființele existente în prezent sau în viitorul apropiat pare în mod clar nejustificată. Strategia noastră de apărare a ființelor simțitoare ar trebui să fie preocupată în egală măsură de toate ființele simțitoare și de toate daunele sau beneficiile pe care acestea le-ar putea experimenta. Acest lucru înseamnă că luarea în considerare a viitorului ar trebui să fie extrem de importantă în determinarea cursurilor de acțiune pe care le-am putea urma.

Riscuri de suferință viitoare (“riscuri s”)

Există riscuri semnificative ca în viitor să existe situații în care multe ființe simțitoare vor suferi. De fapt, există riscuri ca suferința lor să crească într-un ritm ridicat de acum încolo și chiar să atingă niveluri astronomice. Acestea sunt cunoscute în literatura de specialitate ca „riscuri de suferință” sau, pe scurt, “riscuri s”.⁴ Există riscuri ca o cantitate semnificativă de suferință să fie creată ori de câte ori apar cel puțin trei condiții:

(i) unele posibile evoluții ale noilor tehnologii pot afecta foarte negativ un grup mare de ființe;

(ii) vor exista anumite interese în utilizarea acestor tehnologii de către cei care dețin controlul asupra lor; și

(iii) celor care controlează aceste tehnologii nu le pasă de ceea ce se întâmplă cu cei care vor avea de suferit din cauza utilizării lor.

Un exemplu în istorie este dezvoltarea agriculturii industriale în cazul animalelor non-umane sau dezvoltarea de noi tehnologii în domeniul armelor, atât în cazul oamenilor, cât și al animalelor non-umane. Ar fi naiv să credem că episoadele de acest gen vor fi în curând lucruri de domeniul trecutului și că în viitor nu vor mai avea loc alte scenarii care să provoace cantități uriașe de suferință.

Acest lucru este deosebit de important, având în vedere că mulți oameni încă mai discriminează astăzi animalele non-umane. Mulți dintre ei cred că doar interesele umane contează în mod semnificativ. Atâta timp cât această atitudine specistă rămâne, iar oamenii nu se gândesc prea mult la ceea ce se întâmplă cu majoritatea celorlalte animale sensibile, va exista un risc extrem de ridicat ca animalele să ajungă să sufere masiv în viitor. Acest lucru este foarte îngrijorător, dar nu ar trebui să ne surprindă. Este perfect posibil ca, în viitor, ființele umane să dezvolte noi tehnologii dăunătoare pentru ființele simțitoare non-umane, dar benefice pentru oameni. Din cauza atitudinilor speciste, vor exista riscuri importante ca dezvoltarea acestor tehnologii să aducă scenarii pline de suferință, chiar într-o măsură mai mare decât în prezent. Importanța schimbării acestor atitudini depășește cu mult interesele animalelor care există acum sau vor exista în viitorul apropiat.

Există, de asemenea, posibilitatea ca situația să nu fie atât de rea pe cât par să indice riscurile s, iar în unele privințe, cel puțin, viitorul ar putea fi chiar mai bun decât prezentul. De exemplu, s-a afirmat că un număr foarte mare de animale ar putea înceta să mai fie aduse la existență doar pentru a fi exploatate și ucise, datorită dezvoltării unor alternative sintetice la exploatarea animalelor, cum ar fi carnea in vitro. Totuși, să presupunem că carnea in vitro duce la o reducere semnificativă a numărului de mamifere și păsări care sunt exploatate (deși nu va însemna sfârșitul exploatării lor). Există alte forme de exploatare a animalelor care vor fi probabil dezvoltate, ceea ce presupune că numărul total de animale la care ne putem aștepta să fie făcute să sufere crește în loc să scadă în viitor. O astfel de formă de exploatare este piscicultura. Este posibil ca numărul total de pești exploatați prin această practică să fie, de asemenea, redus prin eventuala dezvoltare a cărnii de pește in vitro. Cu toate acestea, este posibil să se dezvolte alte forme de creștere care să depășească aceste numere și nu este la fel de probabil ca acestea să fie înlocuite. Printre acestea se numără fermele acvatice în care sunt crescute în captivitate alte animale (în special crustacee mici), precum și creșterea insectelor datorită dezvoltării diferitelor tipuri de alimente realizate cu insecte.

Există, de asemenea, un risc semnificativ de creștere a numărului total de suferințe ale animalelor sălbatice. Acest lucru se poate întâmpla în două moduri. Unul este prin creșterea cantității de suferință care este prezentă în zonele sălbatice existente. Un alt mod este prin răspândirea suferinței animalelor sălbatice în alte zone.

În cele din urmă, dezvoltarea unor noi forme de sensibilitate care ar putea suferi în mod semnificativ este un risc foarte real, deși adesea trecut cu vederea. Deși nivelul de incertitudine cu privire la modul în care acest lucru se poate întâmpla este ridicat, șansele ca acest lucru să se întâmple în viitor sunt semnificative.⁵ Oamenii au tendința de a respinge considerațiile referitoare la acest aspect pe motiv că sunt prea speculative. Cu toate acestea, din motivele explicate mai sus, acest lucru contravine celor indicate de principiile de bază ale teoriei deciziei raționale. Este un caz de prejudecată de evaluabilitate, în care luăm decizii nu pe baza a ceea ce este important, ci pe baza a ceea ce este ușor de evaluat. Când vine vorba despre ceea ce se va întâmpla în viitor, aceste două lucruri (ceea ce este important și ceea ce este ușor de evaluat) sunt foarte diferite și este o mare greșeală să luăm deciziile noastre pe baza celor din urmă și nu a celor dintâi.

Schimbarea viitorului

Chiar dacă este greu de ghicit cu exactitate cum va fi viitorul îndepărtat dacă vom acționa într-un anumit fel sau altul, putem totuși să facem unele estimări rezonabile pe baza dovezilor actuale privind modul în care se produc schimbările sociale durabile. De exemplu, pare probabil că provocarea antispecism și promovarea relevanței senzitivității pentru considerentele morale vor avea un impact pozitiv asupra modului în care sunt tratate în viitor ființele sensibile de orice fel. Același lucru se poate spune și despre campaniile care vizează creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscul de suferință viitoare.

Este posibil ca măsurile care vizează obținerea unor schimbări mici pentru animale în acest moment să nu aibă un impact similar (și nu acesta este scopul lor). Unele pot duce la schimbări din ce în ce mai multe și mai progresive care au un impact pozitiv major în viitor. Unele ar putea să nu aibă niciun impact asupra viitorului. Unele pot avea un impact redus chiar și asupra viitorului apropiat, cum ar fi o legislație obținută cu greu care poate fi ușor de anulat sau aproape imposibil de aplicat. Altele, însă, pot determina o schimbare în atitudinea multor oameni, într-un mod care ar putea avea un impact semnificativ în viitor. Răspândirea antispecismului ar putea duce la o mai mare preocupare pentru ființele simțitoare diferite de noi, ceea ce ar face mai ușor în viitor să se oprească dezvoltarea unei tehnologii care ar putea cauza suferință ființelor simțitoare. Esențial aici este faptul că diferite măsuri pot avea efecte radical diferite și este vital să încercăm să evaluăm care vor fi aceste efecte.

Chiar dacă nu suntem în măsură să determinăm cum va fi viitorul într-o manieră specifică, putem totuși să calculăm dacă un anumit curs de acțiune ar fi mai probabil, în comparație cu altele, să aducă situații mai bune decât mai rele. Iar acest lucru este ceea ce contează atunci când vine vorba de alegerea unei strategii în detrimentul alteia.

Nu putem ști cu siguranță ce va funcționa cel mai bine, dar, după cum am văzut, modul de a lua decizii raționale nu se bazează pe ceea ce știm cu siguranță. De fapt, știm cu siguranță foarte puține lucruri, dacă știm vreunul. Deciziile raționale sunt luate pe baza a ceea ce ne putem aștepta în mod rezonabil, având în vedere dovezile disponibile și inferențele corecte pe care le putem face.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare este că există diferite moduri în care am putea dori să influențăm viitorul. Unele acțiuni ar putea influența viitorul în moduri mai largi decât altele care ar avea un impact mai concret asupra viitorului. De exemplu, schimbarea atitudinii oamenilor față de discriminare în general poate avea un impact mai larg decât producerea unei metode de cercetare care va face inutile experimentele pe animale într-un anumit domeniu. În mod obișnuit, prima va avea o probabilitate mai mare de succes, dar un impact potențial mai puțin concret decât cea de-a doua. Alegerea unei abordări mai largi sau a unei abordări mai specifice va depinde de oportunitățile pe care le avem de a avea un impact asupra viitorului. Pentru a afla despre astfel de oportunități, trebuie mai întâi să fim conștienți de importanța de a lua în considerare rezultatele pe care nu le putem și nu le vom vedea niciodată.Prin urmare, este foarte important ca în acest moment să ne îngrijorăm cu privire la importanța de a lua în considerare impactul viitor al acțiunilor noastre pentru a apăra ființele simțitoare.

---

Lecturi suplimentare

Althaus, D. & Gloor, L. (2019 [2016]) “Reducing risks of astronomical suffering: A neglected priority”, Center on Long-Term Risk, August [accesat la 14.09.2019].

Bailey, J. M. (2014) An argument against the person-affecting view of wrongness, Master’s thesis, Boulder: University of Colorado [accesat la 26.08.2018].

Boonin, D. (2014) The non-identity problem and the ethics of future people, Oxford: Oxford University Press.

Gloor, L. (2019 [2016]) “The case for suffering-focused ethics”, Center on Long-Term Risk, August [accesat la 25.04.2020].

Mayerfeld, J. (2002) Suffering and moral responsibility, Oxford: Oxford University Press.

Roberts, M. & D. Wasserman (eds.) (2009) Harming future persons: Ethics, genetics and the nonidentity problem, Dordrecht: Springer.

Sotala, K. & Gloor, L. (2017) “Superintelligence as a cause or cure for risks of astronomical suffering”, Informatica: An International Journal of Computing and Informatics, 41, pp. 389 [accesat la 15.05.2018].

Tomasik, B. (2019 [2011]) “Risks of astronomical future suffering”, Center on Long-Term Risk, 02 Jul [accesat la 20.06.2019].

---

Note