Utilitarismul
Utilitarismul este o teorie etică ce susţine ideea potrivit căreia ar trebui să acţionăm astfel încât să producem cât mai mare de fericire mai puțin suferință.
O formă particulară a utilitarismului se concentrează nu ar trebui să creştem suma totală a fericirii (ce ar putea face ca o fiinţă să se bucure de o fericire completă, în timp ce toţi ceilalţi suferă), ci media fericirii de care se bucură toate fiinţele simţitoare. Această teorie este cunoscută ca “utilitarism standard”. Totuşi, utilitarismul standard susţine că ar trebui să existe cât de multă fericire, calculată luând în considerare toată fericirea pozitivă existentă şi scăzând din ea toată suferinţa care există.
O altă perspectivă susţine că nu pe o sumă pozitivă dintre bunăstare și suferinţă, ci pe minimizarea sumei totale a suferinţei. Aceasta se numeşte utilitarism negativ. Potrivit utilitarismului, bunăstarea fiecărui individ contează. Dacă, în deciziile noastre morale, nu reuşim să luăm în considerare interesele cuiva care are experienţe pozitive sau negative, atunci nu reuşim să luăm în considerare suma totală a fericirii. Asta înseamnă că discriminarea împotriva animalelor non-umane simţitoare, care au preferinţe sau experienţe pozitive şi negative, este incompatibilă cu o teorie precum utilitarismul. Această teorie trebuie să ţină cont de fiecare fărâmă de suferinţă şi de fericire, ceea ce înseamnă atât considerarea experienţelor animalelor non-umane, cât şi ale celor umane.1
Pentru utilitarism, folosirea animalelor non-umane poate fi acceptabilă doar dacă fericirea cauzată de exploatarea lor depăşeşte răul cauzat. Dar este foarte dificil de găsit o situaţie în care acest lucru ar fi posibil. Animalele non-umane sunt private de viaţă în mod abrupt şi dureros, după ce au fost private de majoritatea experienţelor pozitive pe care le-ar fi putut avea şi după ce au fost făcute să sufere îngrozitor.
Din moment ce este nevoie de atât de multă suferinţă pentru a produce nişte plăceri efemere precum gustarea produselor animaliere, folosirea animalelor nu creşte suma fericirii din lume, ci chiar o descreşte într-o măsură foarte mare. Prin urmare, o astfel de exploatare nu poate fi considerată legitimă din punct de vedere moral, potrivit urilitarismului.
În plus, utilitarismul nu poate accepta pur şi simplu faptul că nu ar trebui să facem nimic în legătură cu daunele suferite de către alţii, nici chiar atunci când nu suntem noi cei care au cauzat aceste daune. Utilitarismul susţine că ar trebui să ne preocupe fericirea tuturor celor ce pot fi fericiţi. Dacă un anumit lucru reduce fericirea animalelor, atunci ar trebui să încercăm să luptăm împotriva lui, orice ar fi acest lucru. Deci, având în vedere modurile cumplite în care animalele sălbatice sunt rănite în natură, situaţia lor ar trebui să fie foarte importantă atât pentru utilitarişti, cât şi pentru cei ce urmează alte abordări etice.
Lecturi suplimentare
Animal Ethics (2020) Introduction to wild animal suffering: A guide to the issues, Oakland: Animal Ethics [accesat la 26.07.2021].
Baumann, T. (2020) “Longtermism and animal advocacy”, Center for Reducing Suffering, [accesat la 30.06.2021].
Brandt, R. (1992) Morality, utilitarianism, and rights, Cambridge: Cambridge University Press.
Brink, D. (1986) “Utilitarian morality and the personal point of view”, Journal of Philosophy, 83, pp. 417-438.
Feldman, F. (1986) Doing the best we can, Boston: D. Reidel.
Feldman, F. (1997) Utilitarianism, hedonism, and desert, New York: Cambridge University Press.
Frey, R. G. (ed.) (1984) Utility and rights, Oxford: Basil Blackwell.
Goodin, R. E. (1995) Utilitarianism as a public philosophy, New York: Cambridge University Press.
Hare, R. M. (1982) Moral thinking: Its levels, methods and point, Oxford: Clarendon Press.
Harris, J. & Baumann. T. (2021) “Tobias Baumann of the Center for Reducing Suffering on moral circle expansion, cause prioritization, and reducing risks of astronomical suffering in the long-term future”, The Sentience Institute podcast, June 23 [accesat la 14.07.2021].
Horta, O. (2010) “What is speciesism?”, Journal of Agricultural and Environmental Ethics, 23, 243-266.
Häyry, M. (2021) “Just better utilitarianism”, Cambridge Quarterly of Healthcare Ethics, 30, pp- 343-367.
Killoren, D. & Streiffer, R. (2020) “Utilitarianism about animals and the moral significance of use”, Philosophical Studies, 177, pp. 1043-1063.
Lazari-Radek, K. de & Singer, P. (1965) The point of view of the universe: Sidgwick and contemporary ethics, Oxford: Oxford University Press.
Lazari-Radek, K. de & Singer, P. (2017) Utilitarianism: A very short introduction, Oxford: Oxford University Press.
Lyons, D. (1965) Forms and limits of utilitarianism, Oxford: Clarendon Press.
MacAskill, W.; Chappell, R. Y. & Meissner, D. (2021) Introduction to utilitarianism: An online textbook, Oxford: Utilitarianism.net [accesat la 30.08.2021].
Ng, Y. K. (2016) “Utilitarianism generalized to include animals”, Animal Sentience, 1 [accesat la 30.08.2021].
Nobis, N. (2016) Animals and ethics 101: Thinking critically about animal rights, Atlanta: Open Philosophy Press [accesat la 30.08.2021].
Ryder, R. D. (2009) “Painism versus utilitarianism”, Think, 8, pp. 85-89.
Scarre, G. (1996) Utilitarianism, London: Routledge.
Scheffler, S. (1982) The rejection of consequentialism, Oxford: Clarendon Press.
Scheffler, S. (ed.) (1988) Consequentialism and its critics, Oxford: Oxford University Press.
Sen, A. (1979) “Utilitarianism and welfarism”, Journal of Philosophy, 76, pp. 463-489.
Sen, A. & Williams, B. (eds.) (1982) Utilitarianism and beyond, Cambridge: Cambridge University Press.
Singer, P. (1980) “Utilitarianism and vegetarianism”, Philosophy & Public Affairs, 9, pp. 325-337.
Skorupski, J. (1995) “Agent-neutrality, consequentialism, utilitarianism… A terminological note”, Utilitas, 7, pp. 49-54.
Skorupski, J. (1999) Ethical explorations, Oxford: Oxford University Press.
Smart, J. J. C. (1956) “Extreme and restricted utilitarianism”, The Philosophical Quarterly, 6, pp. 344-354.
Smart, J. J. C. (1973) “An outline of a system of utilitarian ethics” in Smart, J. J. C. & Williams, B. Utilitarianism: For and against, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 3-74.
Smart, R. N. (1958) “Negative utilitarianism”, Mind, 67, 542-543.
Tomasik, B. (2019 [2013]) “Three types of negative utilitarianism”, Essays on Reducing Suffering, Nov 20 [accesat la 05.02.2021].
Tännsjö, T. (1998) Hedonistic utilitarianism, Edinburgh: Edinburgh University Press.
Note
4 Din acest motiv, primii teoreticienii utilitarişti, precum Jeremy Bentham, John Stuart Mill şi Henry Sidgwick, au susţinut considerarea morală a animalelor non-umane. Ei au declarat că interesele animalelor non-umane ar trebui respectate în aceeaşi măsură cu cele ale oamenilor. Cu toate acestea, au scăpat din vedere consecinţele practice ce rezultă de aici, cum ar fi respingerea exploatării animalelor. În ultimii ani, teoreticieni precum Peter Singer şi Gaverick Matheny, au examinat ceea ce rezultă din includerea intereselor animalelor non-umane susținută de utilitarism. Bentham, J. (1996 [1781]) Introduction to the principles of moral and legislation, Oxford: Clarendon Press, p. 282n; Mill, J. S. (1969) Whewell on moral philosophy, în Collected works, vol. X, London: Routledge & Kegan Paul, pp. 165-201; Sidgwick, H. (1907 [1874]) The methods of ethics, 7th ed., London: Macmillan, p. 414. Singer, P. (2011 [1979]) Practical ethics, 3rd ed., Cambridge: Cambridge University Press; Matheny, G. (2006) “Utilitarianism and animals”, în Singer, P. (ed.) In defense of animals: The second wave, Malden: Blackwell, pp. 13-25; (2002) “Expected utility, contributory causation, and vegetarianism”, Journal of Applied Philosophy, 19, pp. 293-297.