De ce se cuvine să oferim considerare morală ființelor simțitoare mai presus de alte vietăți

Există diverse puncte de vedere ecologiste care se opun acordării de respect imparțial tuturor vietăților simțitoare. Raționamentul folosit în justificarea acestor puncte de vedere poate varia considerabil de la caz la caz, deoarece ecologiștii sunt în dezarcord în privința acelor componente ale naturii care sunt cele mai însemnate din punct de vedere moral și prin urmare, cele mai demne de respect. Unele abordări susțin că ecosistemele în totalitatea lor, mai degrabă decât ființele simțitoare, ar trebui respectate; altele susțin că speciile ar trebui luate în considerare în ansamblul lor, nu indivizii acelor specii.

Biocentrismul, una dintre cele mai răspândite perspective în rândul eticiștilor ecologici, susține că toate formele de viață trebuie respectate, fără excepție. Simpatizanții acestei teorii susțin că singura condiție care trebuie întrunită pentru a fi respectat este cea de a fi în viață. Dacă o entitate este vie, atunci indiferent de ce alte caracteristici ar mai putea avea, are o valoare intrinsecă. Prin urmare, respectul trebuie să fie universal, nu îndreptat doar spre vietăți simțitoare.¹ Biocentrismul este aparent o idee foarte atractivă, dar următoarele argumente vor demonstra că este profund contestabilă.

De ce ar trebui să apărăm ființele simțitoare

Există motive solide de a sprijini perspectiva conform căreia ceea ce contează din punct de vedere moral este dacă acțiunile noastre pot afecta ființele simțitoare, sau nu.

Să luăm în considerare un exemplu. Să presupunem că aveți un accident și suferiți de leziuni cerebrale care vă determină să vă pierdeți consțiența ireversibil. Nu există nici cea mai mică șansă să vă treziți vreodată. Nu aveți minte; totuși, corpul vă este viu. Este acel tip de viață semnificativ pentru dumneavoastră? Credeți că rudele dumneavoastră, de exemplu, ar trebui să suporte un efort considerabil și un sacrificiu personal pentru a vă ține corpul în viață, așa cum ar face-o dacă ați fi încă conștient și ați avea nevoie de îngrijire specială pentru a vă menține în viață?

Cei mai mulți dintre noi ar presupune că răspunsul este negativ. Aceasta deoarece înțelegem că experiențele pozitive au însemnătate pentru viața noastră (și de aceea moartea este văzută ca un prejudiciu).

De aici ideea că ceea ce este cu adevărat semnificativ este stare de conștiență, mai presus decât a fi în viață. Iar acesta este un motiv pentru care biocentrismul trebuie să fie respins. Ar trebui, mai curând, să ne preocupe doar ființele simțitoare.

Contează să fii conștient, nu doar viu

Biocentrismul susține că există motive întemeiate pentru a respinge argumentele aduse de cei ce apără relevanța morală a conceptului de conștientizare. Aceștia susțin, de exemplu, că valoarea intrinsecă a tuturor vietăților constă în ideea că simplul fapt că sunt în viață le conferă ‘voința de a trăi’ și că li se pot aduce prejudicii dacă acțiunile umane se opun acestei voințe.² Prin urmare, respectarea tutoror formelor de viață implică abținerea de la interfera cu această dorință.

O formă mai sofisticată de a sprijini ideea valorii intrinsece a tuturor ființelor vii este de a afirma că sunt ’ființe cu un bine propriu’, un bine biologic pe care toate vietățile îl urmăresc chiar și fără a fi conștiente de el. Dacă lucrurile pot decurge bine pentru o entitate iar acțiunile umane le pot face să meargă mai rău, atunci oamenii ar trebui să arate respect față de aceste vietăți prin a nu interfera cu ele.³

Trebuie să vedem dacă aceste criterii care vin în sprijinul biocentrismului țin piept unei examinări mai amănunțite.

Cu siguranță, atunci când o vietate dorește să trăiască, atunci voința acesteia trebuie luată în considerare pentru a acționa moral. Totuși, aplicată la anumite forme de viață, se pare că această voință poate fi înțeleasă doar în termeni metaforici.

Să ne gândim la o vietate fără conștiență, cum ar fi un copac. Cum poate un copac avea voință de a trăi? Am putea spune că are anumite nevoi biologice de supraviețuire și că încearcă să le începlinească prin a obține apă și nutrimenți din sol. Dar putem spune că efortul acestuia de a îndeplini nevoi biologice exprimă dorința de a trăi? Nu, cu siguranță nu. Doar metaforic. Aceasta deoarece voința, chiar și în cea mai slabă formă a ei (adică un interes), presupune capacitatea de a avea experiențe conștiente. Dacă unei entități îi lipsește conștiința, atunci acea entitate nu are experiența lucrurilor care i se întâmplă.

O entitate nu poate avea dorința de a avea sau de a face ceva ce nu poate trăi. Doar ființele conștiente pot satisface acest criteriu. Acestea au dorința de a trăi pentru că a rămâne în viață le oferă posibilitatea de a trăi beneficiile pe care viața le poate aduce. Din acest punct de vedere, a fi în viață nu este o condiție suficientă pentru a avea dorința de a trăi. Capacitatea de a avea experiențe pozitive sau negative (adică conștiența) este deasemeni o condiție necesară.
Dar dacă experiențele conștiente nu se aplică la vietățile care nu au simțire, atunci în ce măsură pot avea acel ‘bine al lor’? Se pare că pentru ca o entitate să aibă un bine al ei, are nevoie de capacitatea de a avea experiența pozitivă sau negativă a vieții. Entitățile fără simțiri nu pot avea un bine al lor, pentru că lucrurile nu pot fi niciodată bune (sau rele) pentru ele.

Se poate spune că chiar și atunci când nu sunt conștiente de acest ‘bine’, toate entitățile îl au. Binele pentru o vietate ar însemna să se dezvolte și să prospere ca organism biologic, chiar dacă acea entitate nu are experiența acestei dezvoltări.

Totuși, dacă o entitate nu poate avea experiența propriului bine, cum poate acest bine să fie al ei? Se pare că propriul ei bine este determinat de altceva decât ce-i este ei benefic. Spre exemplu, unii oameni pot considera că, datorită impactului ei asupra ecosistemului sau asupra frumuseții peisajului, dezvoltarea unei vietăți (copac, de exemplu) este instrumentală, dar nu înseamnă că este bună. Ființelor fără simțăminte nu li se pot aduce prejudicii sau beneficii, așa cum nu li se pot aduce nici celor lipsite de viață. Doar pentru că este un lucru bun că repar o masă, nu înseamnă că mesei i se aduce vreun beneficiu sau că i se face un bine.

De asemenea, deși poate exista un bine în a menține un copac în viață, nu putem presupune că acel copac are un bine al lui prin faptul că este viu. Prin urmare, pentru că a fi în viață nu le conferă vietăților voința de a trăi sau un bine al lor —doar conștiența poate face acest lucru—, respectul pentru toate formele de viață bazat doar pe starea de a fi în viață trebuie respins.

Biocentrismul este inacceptabil dat fiind conflictul de interese pe care îl generează

Criteriul de a fi în viață este satisfăcut nu doar de animale și de plante, dar și de bacterii și alte microorganisme. Așadar, conflicte de interese între diferitele forme de viață ar fi permanente. A te spăla pe mâini, sau a trata o rană cu alcool ar creea probleme, din moment ce făcând acest lucru ar înseamna să desconsiderăm viețile unui număr enorm de microorganisme vii.

Dar cel mai important este faptul că dacă acceptăm criteriul biocentrist, ne dedicăm să luăm decizii în moduri pe care cei mai mulți oameni, având în vedere diversele criterii morale, le-ar considera inacceptabile. Acesta este cazul, de exemplu, al celor care cred că respectul trebuie acordat ființelor conștiente, adică acelor ființe cu capacitatea de a avea experiența stării de bine.

Imaginați-vă un animal care se confruntă cu o infecție bacterială. Bacteriile se reproduc repede în organism, cauzând o boală gravă. Există un tratament eficient cu antibiotice, dar comitetul etic al spitalului a adoptat noțiuni biocentriste, potrivit cărora bacteriile ar trebui favorizate împotriva animalului. Acest lucru presupune că infecția, care presupune eradicarea în masp a bacteriilor, nu va fi tratată, iar animalul va fi lăsat să sufere până moare din cauza infecției.

Dacă credem că toate formele de viață ar trebui să fie respectate doar pentru că sunt în viață, nu ar trebui să ne opunem deciziei comitetului etic. Dimpotrivă, ar trebui să-l aplaudăm. Dacă, în schimb, credem că interesele animalului ar trebui luate în considerare în luarea deciziei,astfel încât suferința și moartea acestuia să fie evitate, atunci ne îndepărtăm deja de biocentrism. Recunoaștem că viața nu este criteriu suficient pentru o considerare morală.

Biocentrismul se subordonează antropocentrismului

Inadecvarea principiilor biocentriste poate fi observată atunci când ne gândim la relevanța lor asupra intereselor umane. Imaginați-vă că animalul infectat la spitalul biocentrist este o ființă umană. Dacă principiile biocentrice se aplică altor viețuitoare, atunci ar trebui să se aplice și oamenilor. La urma urmei, simplul fapt că ființa e în viață înseamnă că trebuie respectată, iar specia căreia îi aparține nu contează. Prin urmare, conform biocentrismului, ar trebui să favorizăm populația de bacterii, nu omul. Și nu doar în acest caz, ci în fiecare caz în care există un conflict de interese ale omului față de cele ale altor vietăți, iar ultimele domină îl numeric pe primul.

Majoritatea oamenilor probabil că ar găsi această concluzie lipsită de sens. În realitate, majoritatea suporterilor biocentrismului resping această concluzie.⁴ Ceea ce sprijină ei este o combinație de criteriu biocentric cu unul antropocentric. De aici deducem o recomandare complexă prin care trebuie să respectăm toate formele de viață, mai puțin în acele cazuri în care să facem acest lucru ar implica împiedicarea intereselor semnificative ale omului.

Se dovedește a fi foarte dificil să oferim o justificare rezonabilă acestei recomandări. Nu este posibil să combinăm constant biocentrismul cu interesele umane atât de complexe, fără a face apel la alte criterii morale. Totuși, a apela la alte criterii morale relevante (ex. conștiența) ar presupune să luăm în considerare și alte ființe non-umane care satisfac acest criteriu. Dacă interesele umane sunt mai presus de criteriile biocentriste, atunci cele ale ființelor non-umane sunt deasemeni mai presus. Respingerea acestei implicații este o subordonare nejustificată a biocentrismului la antropocentrism.

Așa cum demonstrează secțiunea privind argumentele împotriva specisismului, antropocentrismul este o formă nejustificată de discriminare pe care trebuie să o respingem. Aceasta, împreună cu argumentele pentru relevanța conștienței, demonstrează că biocentrismul trebuie respins.

De ce combinația de biocentrism cu alte criteria trebuie respinsă

S-ar putea afirma că o posibilă perspectivă biocentristă care ar putea evita aceste obiecții ar consta dintr-o perspectivă care să ia în considerare toate vietățile, dar ar acorda prioritate celor cu simțăminte. Totuși, aceasta un ar fi, în esență, o perspectivă pe care s-o putem numi ‘biocentristă’. Un există căi prin care biocentrismul să poată acorda atenție specială ființelor conștiente, din momento ce biocentrismul se referă doar la a fi în viață. Mai curând, acest punct de vedere ar fi o combinație de biocentrism și alte criterio, precum conștiența.

Într-o altă secțiune se pezintă argumente pentru relevanța conștienței, dar conceptul de conștiență nu creează o ipostază care să curpindă atât biocentrismul, cât și conștiența. Cum am văzut mai sus, simplul fapt de a fi în viață nu presupune că o ființă are interese. Viețile noastre sunt semnificative pentru noi pentru că ne permit să avem experiențe pozitive, dar dacă această posibilitate ar fi complet eliminată, viețile noastre nu ar mai avea semnificație pentru noi. Acesta este motivul pentru care noțiunea de biocentrism eșuează.

Așa cum am demonstrat, combinația de biocentrism și principiul conștienței nu poate fi o perspectivă rezonabilă, din moment ce combinația dintre un punct de vedere logic (ultimul) cu unul care nu este logic (cel dintâi), transformă întreaga ecuație într-una lipsită de noimă. Prin urmare, trebuie să respingem această împerechere și luând în considerare interesele reale ale tuturor indivizilor conștienți, să acceptăm ideea că a avea simțăminte este criteriul relevant din punct de vedere moral.

Lecturi suplimentare

Agar, N. (1997) “Biocentrism and the concept of life”, Ethics, 108, pp. 147-168.

Agar, N. (2001) Life’s intrinsic value: Science, ethics, and nature, New York: Columbia University Press.

Attfield, R. (1981) “The good of trees”, Journal of Value Inquiry, 15, pp. 35-54.

DesJardins, J. R. (2013 [1993]) Environmental ethics: An introduction to environmental philosophy, 5^th rev. ed., Boston: Wadsworth.

Goodpaster, K. E. (1978) “On being morally considerable”, Journal of Philosophy, 75, pp. 308-325.

Himma, K. E. (2004) “Moral biocentrism and the adaptive value of consciousness”, Southern Journal of Philosophy, 42, pp. 25-44.

Taylor, P. (1983) “In defense of biocentrism”, Environmental Ethics, 5, pp. 237-243.

Note