Problema conştiinţei

A fi conștient înseamnă să poți avea un soi de trăire subiectivă sau să conștientizezi ceva.¹ Putem avea o astfel de trăire doar dacă suntem conștienți, iar dacă suntem conștienți înseamnă că putem avea trăiri. Ființele conștiente pot simți ceva extern în mediul înconjurător, sau ceva interior propriului corp. Poate fi trăirea unui sentiment sau a unui gând de orice tip. O experienţă este pozitivă atunci când subiectului îi face plăcere, este satisfăcut de ea, sau este mulţumit de ea. Este negativă atunci când implică o formă de suferinţă. A suferi înseamnă a avea o experienţă negativă.

Toate emoţiile și sentimentele pe care le avem sunt experienţe; și putem avea și experienţe care sunt cauzate doar de gândurile noastre. Putem avea aceste experienţe în măsura în care suntem conştienţi; într-adevăr, a avea experienţe înseamnă, așa cum s-a arătat mai sus, a fi conştient.
Cuvântul „simțire” este folosit uneori în loc de conștiință. Simțirea se referă la capacitatea de a avea experienţe pozitive și negative cauzate de surse externe corpului nostru sau de senzaţii dinăuntrul corpului nostru. Diferența de sens între simțire și conștiință este mică. Toate ființele simțitoare sunt ființe conștiente. Cu toate acestea, o fiinţă conştientă poate să nu fie simțitoare, dacă aceasta a devenit prin vătămare incapabilă să primească senzaţii de la corpul său sau de la lumea exterioară și poate avea numai experienţa propriilor gânduri.

Când o fiinţă are o experienţă, există în această fiinţă ceea ce putem numi un subiect, adică un „cineva” care are experienţa sau un „eu” care este conştient. Cuvântul subiectiv, care se referă la experienţe interioare sau personale, se referă la acest subiect. Un subiect este un cineva – un cineva care trăieşte experienţa lumii înconjurătoare, așa cum face un animal. Un obiect este un lucru care nu trăieşte experienţa lumii înconjurătoare. Un pui este subiectul unei experienţe, în timp ce o piatră nu este. Dacă mângâi o găină, aceasta va simţi plăcere. Dacă mângâi o piatră, nu există nimeni în acea piatră care să simtă ceva.

Întrebarea la care trebuie să răspundem este: ce fel de fiinţe sunt simțitoare (și, prin urmare, conştiente)? Sau altfel spus, ce fel de structură fizică și dispunere de celule nervoase trebuie să deţină o fiinţă, astfel încât aceasta să nu fie doar o colecţie de celule, ci o fiinţă conştientă?²

Care este problema conştiinţei?

Problema conştiinţei poate fi formulată după cum urmează: cum se face că, pornind de la o bază pur materială (un creier sau un sistem nervos central), apare conştiinţa?³ La asta se reduce, de fapt, problema conştiinţei. Pentru a răspunde, trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea „ce structuri trebuie să fie prezente într-un organism și cum ar trebui să funcţioneze pentru a permite existenţa conştiinţei?”. Cu alte cuvinte, dintre toate metodele posibile de aranjare a corpurilor animalelor, care sunt cele care conţin structuri și mecanisme ce dau naştere la conştiinţă? Nu există niciun motiv să presupunem că doar un sistem nervos central similar cu cel uman poate da naştere unei conştiinţe, dar există numeroase dovezi că există animale forate diferite de animal care sunt conştiente. Un exemplu este creierul păsărilor, care împartășește multe similarităţi structurale cu creierul mamiferelor, dar are aranjamente diferite de neuroni. Cu toate acestea, circuitele creierului lor par a fi conectate într-un mod diferit, dar care creează un efect similar în ceea ce privește conştiinţa şi cunoaşterea. Un octopus este o nevertebrată cu un tip de sistem nervos foarte diferit. Dar un octopus prezintă un comportament similar și răspunde la mediul său ca și o creatură conştientă.

Cum se face că doar fiinţele cu un sistem nervos centralizat sunt simțitoare?

Nu ştim încă ce anume cauzează apariţia conştiinţei. Și până nu ştim acest lucru, nu putem şti care fiinţe vor fi simțitoare. Dar ştim că, în absenţa a cel puţin unui sistem nervos centralizat, conştiinţa nu va apărea în cazul unui animal. Prin aceasta trebuie să înţelegem un sistem nervos care nu numai că transmite informaţii, ci are, de asemenea, un creier sau ganglioni care procesează informaţia. Știm că fiinţele lipsite de un sistem nervos centralizat nu pot fi conştiente. Sistemele nervoase necentralizate transmit informaţii despre vătămarea unor părţi din organism, dar aceste informații nu au ca rezultat o experiență conştientă pentru că nu există o structură corporală în care să interacționeze o masă de celule nervoase suficient de mare pentru a procesa o experiență, ci doar pentru a transmite informații. Procesarea informațiilor este ceea ce produce experiența. Procesarea sau evaluarea informațiilor nu este doar un indicator al prezenței conștiinței. Conștiința pare să fie imposibilă dacă nu are loc procesarea informației.

Arcul reflex: cum funcționează un sistem nervos fără a da naștere la o experiență

Dacă genunchiul nostru este lovit ușor, piciorul se mișcă automat (fără vreo intenție din partea noastră) și independent de experiența loviturii pe care o simțim. Informația care își are originea în genunchiul nostru, ca urmare a loviturii, se împarte în două și este transmisă prin două căi separate: o cale duce prin măduva spinării către creier, unde este procesată pentru a produce experiența corespunzătoare; cealaltă cale implică un circuit diferit, care trece prin măduva spinării către mușchii care operează piciorul, fără a ajunge la creier. În cea de-a doua cale informația ia o rută directă, mult mai scurtă, pentru a-i permite corpului nostru să reacționeze rapid la stimul („arc reflex”). Există un motiv întemeiat pentru existența acestui mecanism dual. Există cazuri în care o parte a corpului ar fi pusă în pericol dacă am avea o reacție lentă la o amenințare externă. Dacă ar trebui să gândim la durere ca să ne mișcăm, în loc să răspundem în mod automat, s-ar putea să nu acționăm suficient de repede pentru a evita leziuni.

Ceea ce este relevant aici este faptul că informațiile transmise prin acest „arc reflex” nu sunt niciodată trăite, deoarece nu sunt procesate de un sistem nervos central. Sistemele nervoase necentralizate ale unor animale funcționează la fel ca și arcul reflex. Informațiile sunt transmise de la celulele care primesc anumiți stimuli la alte celule care trebuie să fie activate, fără să fie implicată vreo experiență subiectivă. În aceste cazuri există doar o transmitere mecanică de informații. Astfel de reacții nu indică existența simțirii.

Din acest motiv putem exclude ipoteza că ființele fără sistem nervos centralizat sunt simțitoare, așa cum putem face pentru organismele cărora le lipsește un sistem nervos în întregime.

Ce știm despre apariția conştiinţei?

Cum funcționează structurile și aranjamentele diferitelor sisteme nervoase centralizate pentru a da naștere la conștiință? Nu știm.

În prezent, cercetătorii încearcă să identifice legăturile neuronale ale conștiinței la om. Legăturile neuronale ale conștiinței sunt „evenimentele neuronale”, sau modurile în care funcționează și acționează seturile de neuroni atunci când are loc o anumită operație mentală.⁴ Legat de asta, cercetătorii studiază subiecți umani care au suferit leziuni cerebrale și care, prin urmare, au pierdut unele aspecte ale conștiinței. Aceste studii sunt în fază incipientă și va trece foarte mult timp până vom dobândi o înțelegere profundă a legăturilor neuronale ale conștiinței.

Faptul că știm ce operațiuni au loc într-un sistem nervos atunci când o anumită experiență are loc nu explică modul în care aceste operațiuni crează o experiență. Iar legăturile neuronale ale unui anumit tip de experiență ar putea fi diferite în diferite tipuri de animale, cum ar fi păsări, cetacee și cefalopode. Pur și simplu nu știm. O astfel de cercetare științifică incipientă poate oferi doar cunoștințe limitate, iar în timp ce întrebările despre ce este și cum apare conștiința rămân nesoluționate, speculațiile cu privire la modul în care sistemele nervoase centralizate produc experiențe vor rămâne deschise pentru revizuire.

Dată fiind complexitatea problemei conștiinței, cei care o studiază sunt de acord că este puțin probabil ca aceasta să fie rezolvată în viitorul apropiat. Având în vedere ceea ce știm acum, putem face doar estimări aproximative despre care dintre ființe sunt mai mult sau mai puțin probabil simțitoare și putem afirma cu încredere că anumite creaturi nu sunt simțitoare. Având în vedere informațiile actuale, este imposibil să știm cu certitudine care ființe cu sistem nervos centralizat sunt conștiente. Știm că fără un astfel de sistem conștiința nu poate exista, dar nu știm ce grad de complexitate trebuie să posede un astfel de sistem pentru a apărea conștiința. Nu putem ști exact care dintre ființe pot avea experiențe până când nu știm exact ce bază fizică este necesară pentru conștiință și prin urmare, pentru experiențe. Evident, nu putem răspunde la această întrebare până când nu înțelegem cum apare conștiința.

Semnificația trăirii experiențelor pozitive sau negative

Pentru a ne da seama ce ființe să luăm în considerare din punct de vedere moral, trebuie să avem în vedere faptul că ființele care au experiențe ca urmare a procesului de evoluție pot avea atât experiențe pozitive, cât și experiențe negative.⁵ Dacă ar exista ființe ale căror experiențe sunt doar pozitive sau doar negative, aceste ființe ar merita și ele să fie luate în considerare din punct de vedere moral.

Ar putea exista și entități cu expriențe care nu sunt nici pozitive, nici negative. Există o diferență între capacitatea de a avea experiențe în general, și capacitatea de a avea experiențe pozitive sau negative în mod specific. Poate fi posibil să se creeze un computer care poate avea experiențe, dar care să fie indiferent față de acele experiențe. Experiențe sale nu ar fi nici pozitive, nici negative. Calculatorului nu i-ar păsa dacă le are sau nu. Un astfel de calculator ar fi, de asemenea, indiferent față de propria sa existență. Pentru că nu ar avea nici experiențe pozitive și nici negative, calculatorului nu i-ar păsa cum îl tratăm. Indiferent ce i-am face calculatorului, ar fi imposibil să îl rănim sau să-l ajutăm. Dacă ar fi încântat de perspectiva de a continua să existe, sau supărat gândindu-se la propria moarte, computerul ar avea experiențe pozitive sau negative și atunci ar trebui să fie considerat un tip de entitate simțitoare.

Știm că animalele simțitoare, umane și non-umane, au experiențe care sunt pozitive sau negative. De vreme ce problema conștiinței va rămâne probabil nerezolvată zeci de ani de acum înainte, ar trebui să acționăm plecând de la presupunerea că orice animal cu un sistem nervos central poate fi simțitor. Ar trebui să luăm în considerare faptul că acestea ar putea fi simțitoare și că le putem afecta prin acțiunile noastre și prin urmare, să le acordăm importanță din punct de vedere moral.

---

Lecturi suplimentare

Barron, A. B. & Klein, C. (1996) “What insects can tell us about the origins of consciousness”, PNAS, 113, pp. 4900-4908 [accesat la 24.12.2016].

Chalmers, D. J. (2003) “Consciousness and its place in nature”, in Stich, S. P. & Warfield, T. A. (eds.) Blackwell guide to philosophy of mind, Oxford: Blackwell, pp. 102-142.

Feinberg, T. E. & Mallatt, J. M. (2016) The ancient origins of consciousness: How the brain created experience, Oxford: Oxford University Press.

Gennaro, R. J. (2005) “Consciousness”, Internet Encyclopedia of Philosophy [accesat la 13.11.2013].

Godfrey-Smith, P. (2016) Other minds: The octopus, the sea, and the deep origins of consciousness, New York: Farrar, Straus and Giroux.

Gray, R. (2003) “Recent work on consciousness”, International Journal of Philosophical Studies, 11, pp. 101-107.

Gregory, R. L. (ed.) (2001) Oxford companion to the mind, Oxford: Oxford University Press.

Honderich, T. (2004) On consciousness, Oxford: Oxford University Press.

Hurley, S. L. (1998) Consciousness in action, Oxford: Oxford University Press.

Ito, M.; Miyashita, Y. & Rolls, E. T. (1997) Cognition, computation, and consciousness, Oxford: Oxford University Press.

Jackendoff, R. S. (1987) Consciousness and the computational mind, Cambridge: MIT Press.

Kriegel, U. (2006) “Theories of consciousness”, Philosophy Compass, 1, pp. 58-64.

Lormand, E. (1996) “Consciousness”, Routledge Encyclopedia of Philosophy [accesat la 26.11.2013].

Lloyd, D. (2004) Radiant cool: A novel theory of consciousness, Cambridge: MIT Press.

Lycan, W. G. (1987) Consciousness, Cambridge: MIT Press.

Lycan, W. G. (1996) Consciousness and experience, Cambridge: MIT Press.

McGinn, C. (2004) Consciousness and its objects, Oxford: Oxford University Press.

Metzinger, T. (1985) “Introduction: The problem of consciousness”, in Metzinger, T. (ed.) Conscious experience, Exeter: Imprint Academic, pp. 3-37.

Minsky, M. (2006) The emotion machine: Commonsense thinking, artificial intelligence, and the future of the human mind machine, New York: Simon & Schuster.

Nadel, L. (ed.) (2003) Encyclopedia of cognitive science, London: Nature Publishing Group.

Nelkin, N. (1996) Consciousness and the origins of thought, Oxford: Oxford University Press.

O’Shaughnessy, B. (2000) Consciousness and the World, Oxford: Oxford University Press.

---

Notes