Egalitarismul

Egalitarismul este o teorie etică ce susține că suma totală a fericirii minus suferința că este mai bine prezentă într-o situaţie este distribuită cât mai egal cu putinţă. Potrivit unor egalitarişti, egalitatea este bună deoarece inegalitatea în sine este rea sau nedreaptă. Potrivit altora, egalitatea este bună şi inegalitatea rea deoarece ar trebui să acordăm prioritate intereselor celor care o duc cel mai rău. Acest din urmă tip de egalitarism este deseori numit prioritarism, întrucât acordă prioritate celor care o duc cel mai rău.

Deci, potrivit egalitarismului, este mai bine dacă toată lumea are un nivel satisfăcător al fericirii, decât dacă unele persoane se bucură de condiţii paradisiace, în timp ce altele se află într-o situaţie foarte proastă. În egalitarism este important nu doar ca volumul de fericire să fie cât mai mare posibil, ci şi ca fericirea să fie experimentată şi suferinţa neexperimentată de către o cât mai mare parte a populaţiei.¹

Egalitarismul a fost criticat, după cum urmează. Cei mai mulţi dintre noi ar fi de acord că dacă creşterea egalităţii ar însemna scăderea rapidă a fericirii (inclusiv fericirea sau celor care deja o duc rău) creșterea suferinței, atunci nu ar fi etică. Ar putea fi argumentat atunci că egalitatea nu este chiar atât de importantă şi că numai suma fericirii contează. Cu toate acestea, egalitariştii resping această idee, deoarece sunt interesaţi nu numai de egalitate, ci şi de fericire. Prin urmare, pot fi de acord că într-o situaţie precum cea descrisă mai înainte nu merită să reduci fericirea tuturor pentru a avea un grad mai mic de inegalitate. Dar, spre deosebire de utilitarişti sau teoreticienii drepturilor, egalitariştii sunt interesaţi şi de egalitate. Deci, împotriva utilitariştilor, ei susţin că reducerea fericirii totale este justificată dacă asta înseamnă o creştere semnificativă în fericirea sau la o reducere semnificativă a suferinței celor care se află într-o situație mai proastă. Şi, împotriva teoreticienilor drepturilor, susţin că nici un drept nu ar trebui respectat dacă împiedică înbunătăţirea situaţiei celor care o duc rău.

Din moment ce egalitarismul se referă la egalitate, se opune oricărei păreri ce susţine discriminarea împotriva fiinţelor ale căror vieţi pot fi bune sau rele. Egalitarismul presupune astfel ca interesele animalelor non-umane să fie luate în considerare. Egalitarismul are consecinţe importante pentru animalele non-umane deoarece nenumărate miliarde dintre ele sunt discriminate şi neglijate în fiecare an, ceea ce înseamnă că o duc mai rău comparativ cu majoritatea oamenilor.

De asemenea, alte teorii apără animalele non-umane de daunele pe care le suferă deoarece susţin că nu este justificabil să fie rănite sau să nu fie ajutate atunci când au nevoie. Egalitarismul acceptă asta, dar susţine că avem motive suplimentare pentru a avea grijă de interesele animalelor non-umane. Aceasta se întâmplă deoarece, momentan, majoritatea oamenilor se bucură de mult mai multă fericire decât animalele non-umane.² Sigur, unii oamenii suferă teribil. Dar dacă luăm în considerare majoritatea, situaţia animalelor non-umane este mai proastă decât cea a oamenilor. Acelea care sunt folosite ca resurse de către oameni au o soartă îngrozitoare. Miliarde de animale sunt exploatate în ferme, unde suferă teribil toată viaţa. Mai mult, vieţile lor sunt foarte scurte. Sunt ucise cu prima ocazie profitabilă pentru a fi mâncate sau folosite în alte scopuri. Dacă luăm în considerare vieţile animalelor care trăiesc în sălbăticie, imaginea este de asemenea departe de a fi idilică.³ Aceste animale suferă în mod semnificativ în nenumărate moduri, iar vieţile lor de obicei se termină abrupt la scurt timp după naştere.⁴

Apărea de mai sus a egalitarismului sugerează nu numai că ar trebui să luăm în considerare şi să apărăm animalele non-umane, dar şi că ar trebui ca apărarea lor să devină principala noastră preocupare. Deoarece situaţia lor este mult mai rea decât a noastră, egalitarismul sugerează că satisfacerea intereselor non-umane ar trebui să devină o prioritate.

---

Lecturi suplimentare

Arneson, R. J. (1989) “Equality and equal opportunity for welfare”, Philosophical Studies, 56, pp. 77-93.

Arneson, R. J. (1999) “What, if anything, renders all humans morally equal”, în Jamieson, D. (ed.) Singer and His Critics, Oxford: Blackwell, pp. 103-128.

Berlin, I. (1955-1956) “Equality”, Proceedings of the Aristotelian Society, 56, pp. 301-326.

Bernstein, M. H. (2015) The moral equality of humans and animals, Basingstoke: Palgrave Macmillan.

Bruers, S. (2012) “Towards a coherent theory of animal equality”, Between the Species, 17, pp. 31-52 [accesat la 21.05.2021].

Bruers, S. (2014) Born free and equal? On the ethical consistency of animal equality, Gent: LAP Lambert Academic.

Casal, P. (2006) “Why sufficiency is not enough”, Ethics, 116, pp. 296-326.

Cohen, G. A. (1989) “On the currency of egalitarian justice”, Ethics, 99, pp. 906-944.

Crisp, R. (2003) “Equality, priority, and compassion”, Ethics, 113, pp. 745-763.

Deckha, M. (2015) “Vulnerability, equality, and animals”, Canadian Journal of Women and the Law, 27, pp. 47-70.

Dworkin, R. (1981a) “What is equality? Part 1: Equality of welfare”, Philosophy and Public Affairs, 10, pp. 228-240.

Dworkin, R. (1981b) “What is equality? Part 2: Equality of resources”, Philosophy and Public Affairs, 10, pp. 283-345.

Hausman, D. (2015) “Equality versus priority: A misleading distinction”, Economics and Philosophy , 31, pp. 229-238.

Holtug, N. (2006) “Prioritarianism”, în Holtug, N. & Lippert-Rasmussen, K. (eds.) Egalitarianism: New essays on the nature and value of equality, Oxford: Oxford University Press, pp. 125-156.

McKerlie, D. (1994) “Equality and priority”, Utilitas, 6, pp. 25-42.

McMahan, J. (2008) “Challenges to human equality”, The Journal of Ethics, 12, pp. 81-104.

O’Sullivan, S. (2011) Animals, Equality and Democracy, Basingstoke: Palgrave Macmillan.

Persson, I. (1993) “A basis for (interspecies) equality”, în Cavalieri, P. & Singer, P. (eds.) The Great Ape Project, New York: St. Martin’s Press, pp. 183-193.

Persson, I. (2007) “A defence of extreme egalitarianism”, în Holtug, N. & Lippert-Rasmussen, K. (eds.) Egalitarianism: New essays on the nature and value of equality, op. cit., pp. 83-97.

Temkin, L. (1993) Inequality, Oxford: Oxford University Press.

Temkin, L. (2003) “Equality, priority or what?”, Economics and Philosophy, 19, pp. 61-87.

Vallentyne, P. (2005) “Of mice and men: Equality and animals”, Journal of Ethics, 9, pp. 403-433.

---

Note