Care ființe sunt simțitoare?

Care ființe sunt simțitoare?

Date fiind criteriile pe care le avem pentru a stabili dacă o ființă este conștientă sau nu, este rezonabil să tragem concluzia că vertebratele și un număr mare de nevertebrate sunt conștiente. Cazurile cele mai clare sunt cele ale animalelor care au un sistem nervos central cu un organ central (practic, un creier) dezvoltat, într-o oarecare măsură. Totuși, există diverse animale care au un sistem nervos central cu un organ central nu foarte dezvoltat. În aceste cazuri, pot apărea îndoieli în privința gradului lor de conștiență. Motivul este că, dacă pentru a fi simțitor este nevoie de un sistem nervos organizat într-un anume fel, atunci calea evolutivă care va duce acolo va trece în mod necesar mai întâi, în stadiile ei inițiale, prin existența unui sistem nervos fără centralizare, iar apoi printr-un sistem nervos care începe să fie centralizat, dar nu suficient pentru a facilita conștiința.

Mai întâi, sistemul nervos devine minim centralizat , cu niște ganglioni nervoși foarte rudimentari, apoi cu unii mai complecși. Sistemul nervos devine tot mai complex, până când apare fenomenul de conștiință, la un moment dat. Pe parcursul evoluției, pot exista etape în care există sisteme centralizate minim care nu dau naștere la conștiință. Se prea poate ca toate sistemele nervoase centrale de azi să fie destul de centralizate pentru a facilita conștiența. Ar fi posibil dacă toate acele sisteme în etape intermediare, adică cu sisteme nervoase centrale rudimentare și fără conștiență, ar fi dispărut de pe scara evoluției. Momentan nu avem un răspuns pentru această întrebare.

Vertebratele și multe nevertebrate sunt conștiente

Printre animalele conștiente putem enumera cu un grad ridicat de certitudine vertebratele, inclusiv oamenii și nevertebratele precum cefalopodele (cum ar fi caracatițele și calamarii), din moment ce satisfac criteriile pentru conștiință. În plus, avem motive suficiente pentru a crede că alte animale, precum artropodele (insecte, arahnidele și crustacee) sunt conștiente. Fiziologia acestor animale este organizată într-un mod care pare suficient prezenței conștienței, iar comportamentul lor pare, de asemenea, să susțină aceast.1

În ceea ce privește alte animale, cum ar fi moluștele bivalve, nu avem motive la fel de pertinente ca cele din cazurile precedente.2 Totuși, date fiind problemele implicate în determinarea bazelor conștienței, nu putem exclude complet posibilitatea ca acestea să fie simțitoare..

În cele ce urmează sunt prezentatea câteva exemple de animale care s-ar încadra, respectiv, în cele două grupe.

Insectele și alte artropode

Este o problemă controversată dacă animale precum insectele, arahnidele și alte artropode sunt conștiente.3

În cazul insectelor, putem lua în considerare următoarea linie de raționament, care este un argument prin omologie. Insectele au un sistem nervos central care este centralizat nu doar datorită prezenței unor ganglioni, ci include de fapt un creier. Trebuie să menționăm că este un creier foarte simplu și mic. Prin urmare, ținând cont doar de fiziologia insectelor, nu e suficient pentru a le determina gradul de conștientizare. În afara de asta, comportamentul unor insecte este foarte simplu. Altele, însă, au un comportament complex. Un exemplu clar este albina. Comportamentul albinelor, inclusiv faimosul lor dans al zbenguielii, ne duce la concluzia că sunt ființe cu experiențe, adică sunt conștiente.4 Mai sunt și alte insecte care au o structură fiziologică similară celei albinelor, dar care au comportamente mult mai simple, cum ar fi muștele. Dată fiind asemănarea dintre sistemele lor nervoase, am putea crede că și ele sunt conștiente. Trebuie, totuși, să ținem cont de faptul că deducția nu este una automată. Să nu uităm că insectele sunt clasa cea mai numeroasă de animale existente momentan. Prin urmare, există anumite diferențe între ele care sunt mult mai semnificative decât cele care pot apărea la mamifere, spre exemplu.

Din cauza acestei variații crescute între insecte, un răspuns diferit ar putea fi acela de a susține că albinele (sau hipteromenele, în general, adică ordinul insectelor din care fac parte și viespiile și furnicile) sunt conștiente, în timp ce alte insecte nu sunt. Sau, poate, că, deși toate insectele sunt conștiente, albinele pot avea experiențe mai vii. Acest lucru pare mai probabil decât faptul că doar unele insecte sunt conștiente.

Desigur, mai există un raționament. Am putea crede că ființele care nu arată decât comportamente simple nu pot fi conștiente. Am putea atunci susține că structura sistemului nervos al acestor animale nu ar fi destul de complex pentru apariția conștiinței (în ciuda centralizării). Prin urmare, putem trage concluzia că, din moment ce sistemele lor nervoase sunt similare animalelor cu comportament simplu, animale precum albinele nu ar fi cu adevărat conștiente, dat fiind faptul că ar duce lipsă de structura nervoasă necesară. Putem apoi să susținem că până și comportamente complexe precum cele ale albinelor pot avea loc prin mecanisme care ar putea exclude existența conștiinței. Această explicație, pare, totuși, mai puțin probabilă decât cea dinainte, care susținea că comportamentele complexe implică conștiință și că, din moment ce unele insecte dau dovadă de comportamente complexe, sistemele nervoase ale tuturor insectelor sunt destul de similare ca toate acestea să fie conștiente, deși probabil în măsuri diferite. O ființă poate fi conștientă și susține un comportament relativ simplu. Pare, totuși, mai puțin plauzibil ca o ființă fără conștiență să afișeze un comportament complex.5

La fel am putea considera alte criterii, precum prezența opiatelor naturale la insecte. Acest lucru ar sprijini ideea că aceste animale sunt simțitoare.

În cazul altor artropode, cum ar fi arahnidele, spre exemplu, nu putem apela la logica evoluționistă pentru a ajunge la concluziile pe care le-am obținut în cazul insectelor, dat fiind faptul că nu sunt înrudite. Totuși, putem folosi un argument al omologiei. Structurile nervoase ale insectelor nu sunt cu mult mai complexe decât ale arahnidelor. Prin urmare, ar putea fi logic să susținem că dacă insectele sunt conștiente, atunci și arahnidele sunt.

Putem observa că ne aflăm în fața unei întrebări la care nu putem ajunge la un răspuns imediat și clar. Totuși, putem lua în considerare criteriile diferite pe care le avem în examinarea întrebării împreună și să ne gândim la toate dovezile pe care le avem pentru a face progrese în găsirea răspunsului celui mai plauzibil. De fapt, raționamentul este similar celui folosit în cazul altor animale, (cum ar fi, vertebratele). Doar că aici am putea avea nevoie să fim atenți la mai mulți factori.

Bivalvele și alte ființe cu sistem nervos central cu ganglioni

Problema se complică atunci când ne gândim la alte ființe cu structuri mai simple, care nu au un creier, ca insectele, ci doar niște ganglioni, cum ar fi cazul moluștelor bivalve.6 E un caz care se aplică la multe nevertebrate. Apelul pe care-l face logica evolutivă în aceste cazuri nu este util, deoarece comportamentul acestor animale este foarte simplu. Poate fi efectuat fără ca animalele care-l prezintă să fie conștiente. Astfel se-ntâmplă cu animalele care rămân atașate de pietre sau de alte suprafețe fără să se miște, în cazul bivalvelor sau al anumitor crustacee, cum ar fi cirripedia. Bivalvele pot efectua anumite mișcări, cum ar fi de a-și deschide sau închide carapacea. Dar aceste mișcări ar putea fi declanșate mai economic din punct de vedere energetic de un anume mecanism stimul-răspuns (de fapt, comportamentul lor nu e mai complex decât cel al altor ființe fără un sistem nervos central, cum ar fi plantele carnivore sau anumite echinoderme). În orice caz, fiziologia acestora lasă loc de interpretare.2 Se prea poate să aibă experiențe. Nu putem exclude această posibilitate, dată fiind lipsa noastră de cunoștințe privind ceea ce constituie baza conștienței.

Mai există diverși indicatori care nu sunt concludenți, deși ne pot ajuta să evaluăm întrebarea. Bivalvele au mecanisme care sunt analoage receptorilor de opiați pe care le au alte animale.8 În cazul altor animale, funcția acestor receptori este de a face posibilă reducerea suferinței atunci când au dureri foarte mari. Prin urmare, o explicație foarte plauzibilă a motivului pentru care bivalvele le au este că și ele pot suferi. Dar afirmația nu este total concludentă. Se poate ca organismele acestor animale să folosească substanțele acestea cu un scop diferit de cel pe care îl au alte animale.

În plus, există și alte motive în sprijinul ideii cum că bivalvele și alte animale cu sisteme nervoase foarte simple pot suferi. Unul este acela că unele bivalve au ochi simpli, iar explicația cea mai plauzibilă este că au și experiența viziunii.9 Mai mult, s-a descoperit că ritmul cardiac al bivalvelor crește în situații în care prădătorii le pun în pericol.10 In addition, sounds and vibrations are in the sensitivity range of mussels and oysters.11 Acești indicatori, din nou, nu sunt total concludenți, dar arată că nu este clar că aceste animale nu sunt conștiente. În cazul altor animale care pot avea sisteme nervoase cu o anume centralizare, putem susține o părere similară.


Lecturi suplimentare

Allen, C. & Trestman, M. (2014 [1995]) “Animal consciousness”, in Zalta, E. N. (ed.) Stanford encyclopedia of philosophy, Stanford: The Metaphysics Research Lab [accesat la 18.02.2015].

Barr, S.; Laming, P. R.; Dick, J. T. A. & Elwood, R. W. (2008) “Nociception or pain in a decapod crustacean?”, Animal Behaviour, 75, pp. 745-751.

Birch, J. (2020) “The search for invertebrate consciousness”, Noûs, 30 August [accesat la 04.02.2021].

Broom, D. M. (2007) “Cognitive ability and sentience: Which aquatic animals should be protected?”, Diseases of Aquatic Organisms, 75, pp. 99-108.

Crook, R. J. (2013) “The welfare of invertebrate animals in research: Can science’s next generation improve their lot?”, Journal of Postdoctoral Research, 1 (2), pp. 9-18 [accesat la 22.02.2014].

Crook, R. J.; Hanlon, R. T. & Walters, E. T. (2013) “Squid have nociceptors that display widespread long-term sensitization and spontaneous activity after bodily injury”, The Journal of Neuroscience, 33, pp. 10021-10026.

Dawkins, M. S. (2001) “Who needs consciousness?”, Animal Welfare, 10, pp. 19-29.

Eisemann, C. H.; Jorgensen, W. K.; Merritt, D. J.; Rice, M. J.; Cribb, B. W.; Webb, P. D. & Zalucki, M. P. (1984) “Do insects feel pain? A biological view”, Experentia, 40, pp. 164-167.

Elwood, R. W. (2011) “Pain and suffering in invertebrates?”, ILAR Journal, 52, pp. 175-184.

Elwood, R. W. & Adams, L. (2015) “Electric shock causes physiological stress responses in shore crabs, consistent with prediction of pain”, Biology Letters, 11 (1) [accesat la 13.11.2015].

Elwood, R. W. & Appel, M. (2009) “Pain experience in hermit crabs?”, Animal Behaviour, 77, pp. 1243-1246.

Fiorito, G. (1986) “Is there ‘pain’ in invertebrates?”, Behavioural Processes, 12, pp. 383-388.

Gentle, M. J. (1992) “Pain in birds”, Animal Welfare, 1, pp. 235-247.

Gherardi, F. (2009) “Behavioural indicators of pain in crustacean decapods”, Annali dell´Istituto Superiore di Sanita, 45, s. 432-438.

Gibbons, M.; Sarlak, S. & Chittka, L. (2022) “Descending control of nociception in insects?”, Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, 289 (1978) [accesat la 22.07.2022].

Griffin, D. R. (1984) Animal thinking, Cambridge: Harvard University Press.

Griffin, D. R. (2001) Animal minds: Beyond cognition to consciousness, Chicago: Chicago University Press.

Harvey-Clark, C. (2011) “IACUC challenges in invertebrate research”, ILAR Journal, 52, pp. 213-220.

Horvath, K.; Angeletti, D.; Nascetti, G. & Carere, C. (2013) “Invertebrate welfare: An overlooked issue”, Annali dell´Istituto superiore di sanità, 49, pp. 9-17 [accesat la 03.10.2020].

Huffard, C. L. (2013) “Cephalopod neurobiology: An introduction for biologists working in other model systems”, Invertebrate Neuroscience, 13, pp. 11-18.

Knutsson, S. (2015a) The moral importance of small animals, teza de masterat, Gothenburg: University of Gothenburg [accesat la 04.01.2016].

Knutsson, S. (2015b) “How good or bad is the life of an insect”, Simon Knutsson, Sep. [accesat la 04.01.2016].

Leonard, G. H.; Bertness, M. D. & Yund, P. O. (1999) “Crab predation, waterborne cues, and inducible defenses in the blue mussel, Mytilus edulis”, Ecology, 75, pp. 1-14.

Lozada, M.; Romano, A. & Maldonado, H. (1988) “Effect of morphine and naloxone on a defensive response of the crab Chasmagnathus granulatus”, Pharmacology, Biochemistry, and Behavior, 30, pp. 635-640.

Magee, B.; Elwood, R. W. (2013) “Shock avoidance by discrimination learning in the shore crab (Carcinus maenas) is consistent with a key criterion for pain”, Journal of Experimental Biology, 216, pp. 353-358 [accesat la 25.12.2015].

Maldonado, H. & Miralto, A. (1982) “Effect of morphine and naloxone on a defensive response of the mantis shrimp (Squilla mantis), Journal of Comparative Physiology, 147, pp. 455-459.

Mather, J. A. (2001) “Animal suffering: An invertebrate perspective”, Journal of Applied Animal Welfare Science, 4, pp. 151-156.

Mather, J. A. (2008) “Cephalopod consciousness: Behavioral evidence”, Consciousness and Cognition, 17, pp. 37-48.

Mather, J. A. & Anderson, R. C. (2007) “Ethics and invertebrates: A cephalopod perspective”, Diseases of Aquatic Organisms, 75, pp. 119-129.

Tomasik, B. (2016 [2015]) “The importance of insect suffering”, Essays on Reducing Suffering, Apr 25 [accesat la 23.03.2017].

Tomasik, B. (2018 [2016]) “Brain sizes and cognitive abilities of micrometazoans”, Essays on Reducing Suffering, 16 Jun [accesat la 18.12.2020].

Tomasik, B. (2019 [2013]) “Speculations on population dynamics of bug suffering”, Essays on Reducing Suffering, Jun 16 [accesat la 18.03.2020].

Tye, M. (2017) Tense bees and shell-shocked crabs: Are animals conscious?, New York: Oxford University Press.

Volpato, G. L. (2009) “Challenges in assessing fish welfare”, ILAR Journal, 50, pp. 329-337.

Walters, E. T. & Moroz, L. L. (2009) “Molluscan memory of injury: Evolutionary insights into chronic pain and neurological disorders”, Brain, Behavior and Evolution, 74, pp. 206-218 [accesed on 22.09.2013].

Wilson, C. D.; Arnott, G. & Elwood, R. W. (2012) “Freshwater pearl mussels show plasticity of responses to different predation risks but also show consistent individual differences in responsiveness”, Behavioural Processes, 89, pp. 299-303.

Zullo, L. & Hochner, B. (2011) “A new perspective on the organization of an invertebrate brain”, Communicative & Integrative Biology, 4, pp. 26-29.


Note

1 Braithwaite, V. A. (2010) Do fish feel pain?, Oxford: Oxford University Press. Sherwin, O. M. (2001) “Can invertebrates suffer? Or how robust is argument-by-analogy?”, Animal Welfare, 10, pp. 103-108. Sneddon, L. U.; Braithwaite, V. A. & Gentle, M. J. (2003) “Do fishes have nociceptors? Evidence for the evolution of a vertebrate sensory system”, Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, 270, pp. 1115-1121. Elwood, R. W.; Barr, S. & Patterson, L. (2009) “Pain and stress in crustaceans?”, Applied Animal Behaviour Science, 118, pp. 128-136.

2 Crook, R. J. & Walters, E. T. (2011) “Nociceptive behavior and physiology of molluscs: Animal welfare implications”, ILAR Journal, 52, pp. 185-195.

3 Wigglesworth, V. B. (1980) “Do insects feel pain?”, Antenna, 4, pp. 8-9. Allen-Hermanson, S. (2008) “Insects and the problem of simple minds: Are bees natural zombies?”, Journal of Philosophy, 105, pp. 389-415.

4 Balderrama, N.; Díaz, H.; Sequeda, A.; Núñez, A. & Maldonado H. (1987) “Behavioral and pharmacological analysis of the stinging response in africanized and italian bees”, in Menzel, Randolf & Mercer, Alison R. (eds.) Neurobiology and behavior of honeybees, Berlin: Springer, p. 127. Núñez, J.; Almeida, L.; Balderrama, N. & Giurfa, M. (1997) “Alarm pheromone induces stress analgesia via an opioid system in the honeybee”, Physiology & Behaviour, 63, p. 78.

5 This is a central question when it comes to how positive and negative experiences are spread in nature that is asked in a groundbreaking work in the examination of the suffering of animals in nature, Ng, Y.-K. (1995) “Towards welfare biology: Evolutionary economics of animal consciousness and suffering”, Biology and Philosophy, 10, pp. 255-285.

6 Bear in mind that others mollusks, such as cephalopods, have totally different nervous systems which are much more complex.

7 Crook, R. J. & Walters, E. T. (2011) “Nociceptive behavior and physiology of molluscs: Animal welfare implications”, op. cit.

8 Smith, J. A. (1991) “A question of pain in invertebrates”, ILAR Journal, 33, pp. 25-31. Sonetti, D.; Mola, L.; Casares, F.; Bianchi, E.; Guarna, M. & Stefano, G. B. (1999) “Endogenous morphine levels increase in molluscan neural and immune tissues after physical trauma”, Brain Research, 835, pp. 137-147. Cadet, P.; Zhu, W.; Mantione, K. J.; Baggerman, G. & Stefano, G. B. (2002) “Cold stress alters Mytilus edulis pedal ganglia expression of μ opiate receptor transcripts determined by real-time RT-PCR and morphine levels”, Molecular Brain Research, 99, pp. 26-33.

9 Morton, B. (2001) “The evolution of eyes in the Bivalvia”, in Gibson, R. N.; Barnes, M. & Atkinson, R. J. A. (eds.) Oceanography and marine Biology: An annual review, vol. 39, London: Taylor & Francis, pp. 165-205. Morton, B. (2008) “The evolution of eyes in the Bivalvia: New insights”, American Malacological Bulletin, 26, pp. 35-45. Aberhan, M.; Nürnberg, S. & Kiessling, W. (2012) “Vision and the diversification of Phanerozoic marine invertebrates”, Paleobiology, 38, pp. 187-204. Malkowsky, Y.; Götze, M.-C. (2014) “Impact of habitat and life trait on character evolution of pallial eyes in Pectinidae (Mollusca: bivalvia)”, Organisms Diversity & Evolution, 14, pp. 173-185. Morton, B. & Puljas, S. (2015) “The ectopic compound ommatidium-like pallial eyes of three species of Mediterranean (Adriatic Sea) Glycymeris (Bivalvia: Arcoida). Decreasing visual acuity with increasing depth?”, Acta Zoologica, 97, pp. 464-474.

10 Kamenos, N. A.; Calosi, P. & Moore, P. G. (2006) “Substratum-mediated heart rate responses of an invertebrate to predation threat”, Animal Behaviour, 71, pp. 809-813.

11 Charifi, M.; Sow, M.; Ciret, P.; Benomar, S. & Massabuau, J.-C. (2017) “The sense of hearing in the Pacific oyster, Magallana gigas”, PLOS ONE, 12 (10) [accesat la 24.01.2018].