Teorii ale drepturilor: diverse perspective

Teorii ale drepturilor: diverse perspective

Drepturile sunt menite să protejeze interesele oamenilor. Drepturile pot proteja interesul cuiva în a face ceva fără intervenții nedorite, în a avea acces la un anume bun, în a nu fi vătămat de către alții, sau în a i se aduce beneficii din partea altora. Teoriile drepturilor se referă la ce tipuri de drepturi aparțin cui, sau ar trebui oferite cui și de ce.

Teoriile drepturilor susțin că există lucruri pe care nu le putem face împotriva indivizilor, deoarece aceștia dețin drepturi morale. A deține un drept înseamnă a avea protecție specială. Însemană că un interes apărat de un anume drept nu trebuie frustrat. Dacă un interes este apărat de către un drept, nu trebuie dejucat, chiar dacă ar fi avantajos din alte motive.

Drepturi morale și drepturi legale

În etică, ‘drepturi’ este prescurtare pentru ’drepturi morale’, dar în materie de Drept Juridic, înseamnă altceva. În sistemul juridic, indivizii se bucură de drepturi legale. Drepturile legale mai protejează și interesele indivizilor , dar drepturile legale și cele morale sunt lucruri diferite. Textul de față are de-a face cu abordările etice, prin urmare se referă la drepturi morale, nu legale.

Tipuri de teorii ale drepturilor

Teoriile de drept pot fi realiste sau constructiviste. Conform perspectivei realiste, deținătorii drepturilor au aceste drepturi ca și caracteristici intrinseci. Trebuie să recunoaștem și să respectăm acele drepturi, sau să ne străduim ca acestea să fie respectate. Conform poziției constructiviste, cea mai bună abordare față de ființele care sunt considerabile din punct de vedere moral este de a le oferi drepturi și de a le respecta acele drepturi, sau de a ne strădui pentru ca acestea să fie respectate. Teoria constructivistă respinge ideea cum că deținătorii de drepturi au aceste drepturi din naștere. Mai degrabă, susține aceasta, indivizii au ales să și le acorde unii altora. Totuși, consideră acest lucru ca fiind unul just.

Teoriile de drept sunt de obicei deontologice, adică susțin că există reguli pe care ar trebui să le respectăm mereu, indiferent de situație.

Teoriile consecvențialiste de drept pot fi de asemenea susținute. Acestea susțin că ar trebui să maximizăm (numărul de) drepturi respectate și să minimizăm (numărul de) drepturi încălcate, indiferent dacă noi sau alții le respectăm sau le încălcăm și dacă încălcarea are loc acum sau în viitor.

Prin comparație, teoriile standard de drept, cele deontologice, susțin că trebuie să respectăm un drept acum, chiar dacă înseamnă că nu vom putea respecta alte drepturi mai târziu, sau că alții nu o vor putea face. Există teorii de drept antropocentrice conform cărora doar oamenii pot fi considerați deținători de drepturi. Totuși, multe teorii contestă această perspectivă și susțin că și animalele non-umane trebuie să fie considerate deținătoare de drepturi.

Argumente împotriva deținerii de drepturi de către animale

Un argument împotriva posesiei de drepturi de către animalele non-umane susține că doar cei care pot să respecte drepturile altora se pot bucura de drepturi. Există diverse răspunsuri împotriva acestui argument. Dar mai presus de orice, este dovadă de inconsecvență să aplicăm teoria doar animalelor non-umane, din moment ce nu este aplicată în lumea reală nici în cazul oamenilor. Există oameni care nu pot recunoaște drepturile altora (cum ar fi bebelușii), totuşi şi acestora li se acordă drepturi. În definitiv, teoriile de drept care sunt cel mai adesea acceptate astăzi nu folosesc argumentele de mai sus, ci încearcă să justifice motivul pentru care cineva ar trebui să aibă drepturi pe baza intereselor pe care acele ființe umane le au.

Un alt argument împotriva drepturilor pentru animale încearcă să arate că drepturile majorității animalelor non-umane nu ar avea cum să fie respectate și susține că, prin urmare, animalele non-umane nu ar trebui să beneficieze de drepturi. Acest argument vine ca răspuns la un argument în favoarea drepturilor animalelor non-umane, care susține că dacă cineva este deținător de drepturi, atunci ceilalți trebuie să i le respecte. Așadar, dacă susținem că respectul față de drepturile deținătorilor lor trebuie să fie aplicat şi dacă susținem că animalele non-umane au drepturi, atunci respectarea drepturilor animalelor non-umane trebuie să fie aplicată. Argumentul împotriva acestei opinii se bazează pe ideea că deoarece animalele non-umane care trăiesc în natură adesea își fac rău unele altora, aplicarea drepturilor unui animal ar încălca drepturile altuia.

Teorii kantiene contemporane ale drepturilor

Există diverse forme de teorii ale drepturilor morale, iar fiecare dintre acestea are propriul ei cadru și propriile argumente care să susțină afirmația conform căreia oamenii și uneori animalele non-umane au drepturi. Conform influentului filosof moral Immanuel Kant, ar trebui să acționăm conform unei metode pe care o vrem lege universală. Cu alte cuvinte, este drept să facem ceva doar atunci când ar fi de dorit ca toată lumea să o facă. Kant credea că acest lucru presupune să tratăm oamenii precum niște țeluri, nu ca pe niște mijloace prin care să ne atingem țelurile.1

În zilele noastre, teoreticieni precum Christine Korsgaard2 și Julian Franklin3 au apărat abordarea lui Kant, dar au respins concluzia acestuia conform căreia ar trebui aplicată exclusiv oamenilor. Aceștia au argumentat că, din moment ce animalele non-umane sunt simțitoare, dacă am fi în locul acestora, nu ni s-ar părea acceptabil să nu ne fie luate interesele în considerare, cum și sunt, dealtfel. Prin urmare, nu doar oamenii, ci toate animalele simțitoare ar trebui considerate niște țeluri.

Unii autori contemporani au dezvoltat teorii pe baza perspectivei lui Kant, dar au încercat să evite unele dintre problemele pe care o asemenea abordare le presupune. Alan Gewirth a susținut că toți agenții, prin simplul fapt că iau anumite acțiuni, fac prezumția că au dreptul să acționeze astfel, precum și alte drepturi necesare lor pentru a acționa (cum ar fi drepturile necesare supraviețuirii)4 și că, prin urmare, dacă vrem să fim consecvenți, trebuie să respectăm drepturile altora. Acest argument a fost acceptat de către Evelyn Pluhar, care a argumentat că ar trebui aplicat tuturor ființelor simțitoare, din moment ce și acestea au interese și nevoi pe care le avem noi ca agenți și pe care trebuie să le avem pentru a fi protejați prin drepturi.5

Alte teorii contemporane privind drepturile animalelor

Tom Regan, un foarte cunoscut susținător al perspectivei morale pro animale non-umane, are o altă abordare. Acesta susține că există diverse motive pentru care am putea ajunge la concluzia că animalele non-umane (sau cel puțin o mare parte din ele) au drepturi morale. Poate că fiecare dintre acestea, luate individual, nu ar fi concludente, dar atunci când le luăm pe toate în considerare, avem un argument cumulativ care conturează o teză solidă.6 Acesta crede că ar trebui să respingem drept nesatisfăcătoare orice teorie care respinge datoriile directe față de animale non-umane, care respinge ideea că trebuie să acceptăm și să respectăm drepturi lemorale, sau care susține că doar oamenii au valoare intrinsecă. Regan folosește criteriul de supus-al-vieții, care cere conștiință și un anume nivel de abilitate cognitivă pentru a fi îndeplinit. Conform lui Regan, oricine este un supus-al-unei-vieți are valoare intrinsecă. Aici includem nu doar oamenii, ci toate mamiferele și multe alte animale.

Alt teoretician care a adus argumente în favoarea drepturilor animalelor non-umane este Gary Francione. Acesta susține că animalele non-umane ar trebui să se bucure de drepturi legale, care ar consta majoritar din dreptul de bază de a nu folosite ca resurse de către alții. Francisco nu-și limitează opinia doar la drepturi legale, ci susține că animalele non-umane au și drepturi morale. Acesta a susținut că toate animalele simțitoare au drepturi morale de bază datorită însuși faptului că sunt simțitoare.7

Pentru a încheia, alți teoreticieni au argumentat că animalele non-umane ar trebui să aibă drepturi deoarece asta urmează firesc din aplicarea consecventă și fără prejudecăți a teoriei contractualiste.8 Această perspectivă este explicată prin Contractarianismul.


Lecturi suplimentare

Campbell, T. (2006) Rights: A critical introduction, London: Routledge.

Edmundson, W. A. (2004) An introduction to rights, Cambridge: Cambridge University Press.

Feinberg, J. (1970) “The nature and value of rights”, Journal of Value Inquiry, 4, pp. 243-257.

Feinberg, J. (1980) Rights, justice, and the bounds of liberty, Princeton: Princeton University Press.

Francione, G. L. (1995) Animals, property and the Law, Philadelphia: Temple University Press.

Francione, G. L. (2003) “Animal rights theory and utilitarianism: Relative normative guidance”, Between the Species, 13(3) [accesat la 14.04.2013].

Francione, G. L. (2008) Animals as persons: Essays on the abolition of animal exploitation, New York: Columbia University Press.

Francione, G. L. (2010) “Animal welfare and the moral value of nonhuman animals”, Law, Culture and the Humanities, 6, pp. 24-36.

Gewirth, A. (1978) Reason and morality, Chicago: Chicago University Press.

Gewirth, A. (1982) Human rights, Chicago: Chicago University Press.

Gewirth, A. (1996) The community of rights, Chicago: Chicago University Press.

Holmes, S. & Sunstein, C. R. (1999) The costs of rights: Why liberty depends on taxes, New York: W. W. Norton & Company.

Ivison, D. (2007) Rights, Montreal: McGill-Queen’s University Press.

Kamm, F. M. (2007) Intricate ethics, Oxford: Oxford University Press.

Pettit, P. (1988) “The consequentialist can recognize rights”, Philosophical Quarterly, 38, pp. 42-55.

Pluhar, E. (1981) “Must an opponent of animal rights also be an opponent of human rights?”, Inquiry, 24, pp. 229-251.

Rainbolt, G. W. (2006) The concept of rights, Dordrecht: Springer.

Rawls, J. (1971) A theory of justice, Cambridge: Harvard University Press.

Raz, J. (1975) Practical reason and norms, London: Hutchinson.

Regan, T. & Singer, P. (eds.) (1989 [1976]) Animal rights and human obligations, 2nd ed., Englewood Cliffs: Prentice Hall.

Regan, T. & VanDeVeer, D. (eds.) (1982) And justice for all, Totowa: Rowan and Littlefield.

Regan, T. (1975) “The moral basis of vegetarianism”, Canadian Journal of Philosophy, 5, pp. 181-214.

Regan, T. (1976) “McCloskey on why animals cannot have rights”, Philosophical Quarterly, 26, pp. 251-257.

Regan, T. (1977) “Frey on interests and animal rights”, Philosophical Quarterly, 27, pp. 335-337.

Regan, T. (1978) “Fox’s critique of animal liberation”, Ethics, 88, pp. 126-133.

Regan, T. (1980) “Utilitarianism, vegetarianism & animal rights”, Philosophy & Public Affairs, 9, pp. 305-324.

Regan, T. (1987) The struggle for animal rights, Clarks Summit: International Society for Animal Rights.

Regan, T. (2001) Defending animal rights, Chicago: University of Illinois Press.

Regan, T. (2004) Empty cages: Facing the challenge of animal rights, Lanham: Rowman & Littlefield.

Rollin, B. E. (2006 [1981]) Animal rights & human morality, 3rd ed., New York: Prometheus.

Rowlands, M. (2002) Animals like us, London: Verso.

Sen, A. (1982) “Rights and agency”, Philosophy and Public Affairs, 11, pp. 3-39.

Shapiro, I. (1986) The evolution of rights in liberal theory: An essay in critical theory, Cambridge: Cambridge University Press.

Shue, H. (1996) Basic rights: Subsistence, affluence, and U.S. foreign policy, Princeton: Princeton University Press.

Steiner, H. (1994) An essay on rights, Oxford, Blackwell.

Sumner, L. W. (1987) The moral foundations of rights, Oxford: Oxford University Press.

Thomson, J. J. (1990) The realm of rights, Cambridge: Harvard University Press.

Tierney, B. (2001 [1997]) The idea of natural rights: Studies on natural rights, Natural Law, and Church Law, 1150-1625, Cambridge: Wm. B. Eerdmans Publishing Co.

Tushnet, M. (1984) “An essay on rights”, Texas Law Review, 62, pp. 1363–1403.

Waldron, J. (ed.) (1984) Theories of rights, Oxford: Oxford University Press.

Wellman, C. (1997) An approach to rights. Studies in the philosophy of Law and morals, Dordrecht: Kluwer.


Note

1 Kant, I. (2013 [1785]) Intemeierea metafizicii moravurilor. Critica ratiunii practice, Bucuresti: Antet; (1997) Lectures on ethics, Cambridge: Cambridge University Press.

2 Korsgaard, C. (2005) “Fellow creatures: Kantian ethics and our duties to animals”, The Tanner lectures on human values, 25/26, pp. 77-110; (1996) The sources of normativity, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 152-153.

3 Franklin, J. H. (2005) Animal rights and moral philosophy, New York: Columbia University Press.

4 Gewirth, A. (1978) Reason and morality, Chicago: Chicago University Press.

5 Pluhar, E. (1995) Beyond prejudice: The moral significance of human and nonhuman animals, Durham: Duke University Press.

6 Regan, T. (2004 [1983]) The case for animal rights, 2nd ed., Berkeley: University of California Press.

7 Francione, G. L. (2000) Introduction to animal rights: Your child or the dog?, Philadelphia: Temple University Press.

8 Rowlands, M. (2009 [1998]) Animal rights: Moral, theory and practice, 2nd ed., New York: Palgrave Macmillan.