Care sunt ființele lipsite de conștiență?
Ființele care nu au sistem nervos central nu sunt conștiente. Această categorie include bacteriile, organisme din regnul archaea și protista, fungii, plantele și anumite animale. Se poate ca anumite animale cu sisteme nervoase centrale rudimentare să nu fie nici ele conștiente, dar ipoteza este deschisă spre discuții și nu se pot trage concluzii încă.
Motivele care au dus la această concluzie sunt următoarele:
Doar în regnul animal putem găsi structurile fizice care facilitează existența conștienței
Posesia unui sistem nervos central este ceea ce le permite animalelor să aibă experiențe și doar animalele dispun de asemenea sisteme. Nicio altă entitate nu are sistem nervos. Uitându-ne la anatomia unei ciuperci, bacterii sau plante, de exemplu, nu vom găsi vreun nerv.
S-ar putea ca ființele care nu sunt animale să aibă structuri fizice care să îndeplinească aceleași funcții ca un sistem nervos central. Astfel, un sistem organizat la fel de organizat poate avea ca rezultat un organism cu simțăminte. În principiu, este foarte posibil. Cu toate acestea, dintre toate organismele din biosfera noastră, nici o ființă non-animală, cum ar fi plantele, ciupercile, protistele, bacteriile și archaea, nu are asemenea structură. Nici una dintre ele nu are un mecanism de transmitere a informațiilor similar cu cel prezent la animalele cu sistem nervos centralizat.
Logica evoluționistă și ființele vii care nu sunt animale
Structurile care permit dezvoltarea conștienței apar foarte devreme în dezvoltarea animalelor, însă nu apar niciodată în dezvoltarea restului ființelor. Entitățile vii care nu sunt animale au o structură foarte simplă. Ele nu au structură neuronală sau orice altă structură fizică destul de complexă pentru a permite posedarea conștienței. Mai mult de atât, posesia unei asemenea structuri nu ar avea logică din punct de vedere evolutiv.
Așa cum am arătat în Care ființe sunt simțitoare?, capacitatea de a simți apare în istoria evoluționară datorită rostului ei în motivarea animalelor, prin stimuli pozitivi și negativi, să se angajeze la, sau să se abțină de la, comportament care să le crească anduranța. Prin urmare, nu ar avea sens ca ființele care duc lipsă de capacitatea de a adopta un asemenea comportament să aibă capacitatea de a simți. Spre exemplu, plantele nu pot fugi de o amenințare, sau să caute un fel anume de mâncare care le este pe plac. Acești stimuli nu ar servi la nimic și ar implica un consum inutil de energie.
Plantele nu au experiențe: răspunsul la stimuli externi nu este conștiență
O idee care nu are bază științifică, dar care are un anumit grad de susținere, este aceea că plantele au experiențe pentru că răspund la anumiți stimuli. Totuși, a manifesta o reacție fizică de acest tip nu necesită capacitatea de a avea experiențe subiective.
De asemenea, se afirmă uneori că anumite plante cresc mai bine dacă au un anumit tip de muzică în jur, sau dacă oamenii le vorbesc. Este posibil ca anumite unde sonore să fie în folosul dezvoltării plantelor și se poate ca aceste unde să se suprapună cu acelea care le fac plăcere oamenilor. Dar asta nu implică ideea că plantele ar fi organisme cu structuri fizice care conduc la experiențe mentale, adică centre de conștiență care să le permită să simtă și să aprecieze muzica și să-și îmbunătățească dezvoltarea din acest motiv (putem remarca faptul că gustul pentru muzică este ceva foarte specific din punct de vedere cultural, ceea ce arată cât de absurdă este afirmația că “plantelor le place muzica”). În orice caz, orice altă pretinsă dovadă de acest tip nu poate fi considerată semn că planta ar poseda conștiență, atâta timp cât este bazată doar pe observații comportamentale. Argumentele pentru posesia conștienței trebuie să fie susținute de dovezi psihologice, cu o anumită structură fizică identificată și cu motive în favoarea ideii că o asemenea structură ar putea da naștere experienței conștiente.
Felurile în care un organism lipsit de sistem nervos central poate răspunde la stimuli pot varia considerabil. Totuși, oricât de complexe ar fi, în lipsa unui sistem nervos central sau a unei structuri fizice care poate îndeplini o funcție similară, un asemenea răspuns nu poate fi explicat prin conștiență. Ar trebui să explicăm presupunând un mecanism fizic alternativ. Deși reacțiile fizice inconștiente nu reușesc să obțină un nivel sporit de complexitate comparabil cu cel al ființelor cu conștiență care le permite să aibă o gamă largă de comportamente, răspunsurile inconștiente pot avea un nivel relativ crescut de complexitate.
Se poate vedea acest lucru și la anumite mașini produse de om. De exemplu, un bec conectat la o celulă fotoelectrică poate fi aprins și stins în funcție de cantitatea de lumină din mediu, fără a avea vreun fel de experiență.
Animalele nesimțitoare
Faptul că doar animalele sunt conștiente nu înseamnă că toate animalele sunt simțitoare. Așa cum am explicat în secțiunea despre criterii pentru determinarea conștienței, pentru a avea experiențe este nevoie de un sistem nervos central. Și așa cum am explicat în publicațiile despre fiziologia și taxonomia animală și despre ce sunt ființele conștiente, unele animale duc lipsă de un asemenea sistem. Acest lucru implică faptul că există animale care nu pot fi conștiente. Mai întâi, am putea include aici acele ființe care nu au un sistem nervos, cum ar fi regnul Porifera (filumul care nu include bureții) și cele fără sistem nervos necentralizat, cum ar fi echinodermele și cnidarienii. Categoria animalelor lipsite de simțăminte ar include, prin urmare, bureții, coralii, anemonele și hidrele.
Din nou, ca și în cazul plantelor, aceste animale pot reacționa la stimuli externi și chiar să aibă locomoție. De exemplu, bureții, deși nu au un sistem nervos, au un sistem fizic care le permite să îndeplinească anumite mișcări (circulând apă prin celulele din care sunt compuși). Echinodermele (cum ar fi stelele de mare, aricii de mare și castraveții de mare) pot avea comportamente relativ complexe (așa cum poate, de exemplu, și o plantă carnivoră). Dar, ca și la plante, nu există nimic în fiziologia lor care să le permită să aibă simțăminte.
În funcție de tipul de organizare de care are nevoie un sistem nervos central pentru a facilita experiența, este posibil ca anumite animale cu sisteme nervoase centrale, dar rudimentare, să nu fie simțitoare. Ar fi posibil în cazul în care conștiența necesită un anume nivel de complexitate neuronală, care este o ipoteză viabilă. Totuși, deoarece ne lipsește cunoașterea necesară în momentul de față, întrebarea este una fără răspuns. Ceea ce știm, bazându-ne pe cunoașterea actuală, este că toate ființele simțitoare sunt animale, dar nu toate animalele sunt conștiente.
Trebuie remarcat, totuși, că există multe alte animale care, așa cum am mai explicat în secțiunea ‘Care ființe sunt conștiente?’, au sisteme nervoase simple și totuși centralizate. Această categorie include multe nevertebrate, cum ar fi moluștele precum cefalopodeleși artropodele de tipul crustaceelor și a insectelor. Gradul nostru de siguranță în privința nivelului lor de conștientizare poate varia (putem fi foarte încrezători în cazul cefalopodelor, dar mai puțin siguri în cazul bivalvelor). Dar cazul acestor animale este total diferit de cel al animalelor lispite de orice fel de sistem nervos cu structură care ar putea permite procesarea informației.
Lecturi suplimentare
Broom, D. M. (2007) “Cognitive ability and sentience: Which aquatic animals should be protected?”, Diseases of Aquatic Organisms, 75, pp. 99-108.
Dawkins, M. S. (2001) “Who needs consciousness?”, Animal Welfare, 10, pp. 19-29.
Edelman, D. B. & Seth A. K. (2009) “Animal consciousness: A synthetic approach”, Trends in Neurosciences, 32, pp. 476-484.
Griffin, D. R. (1981) The question of animal awareness: Evolutionary continuity of mental experience, New York: Rockefeller University Press.
Grinde, B. (2013) “The evolutionary rationale for consciousness”, Biological Theory, 7, pp 227-236.
Lurz, R. W. (ed.) (2009) The philosophy of animal minds, Cambridge: Cambridge University Press.
Mather, J. A. (2001) “Animal suffering: An invertebrate perspective”, Journal of Applied Animal Welfare Science, 4, pp. 151-156.
McGinn, C. (2004) Consciousness and its objects, Oxford: Oxford University Press.
Norton, N. (1996) Consciousness and the origins of thought, Oxford: Oxford University Press.
O’Shaughnessy, B. (2000) Consciousness and the world, Oxford: Oxford University Press.
Rosenthal, D. M. (2008) “Consciousness and its function”, Neuropsychologia, 46, pp. 829-840.
Smith, J. A. (1991) “A question of pain in invertebrates”, Institute for Laboratory Animals Journal Journal, 33, pp. 1-2 [accesat la 27.09.2013].