Prioritarismul

Prioritarismul este o teorie etică potrivit căreia ar trebui să îmbunătățim situația tuturor, dar mai ales a celor care o duc mai rău. Conform unor versiuni ale prioritarismului, ar trebui atât să reducem suferința, cât și să creștem fericirea indivizilor. Cu toate acestea, a face acest lucru pentru cei care se află în situații mai rele este mai important decât pentru cei care se află într-o situație mai bună. Potrivit altor versiuni ale prioritarismului, creșterea fericirii nu este importantă. Ar trebui să ne concentrăm doar pe reducerea suferinței, iar reducerea suferinței celor care se află într-o situație mai proastă este mai importantă decât reducerea suferinței celor care se află într-o situație mai bună.¹

Aceasta înseamnă că, dacă am avea posibilitatea de a face oamenii fericiți mult mai fericiți sau oamenii nefericiți puțin mai puțin nefericiți, ar trebui să alegem să îmbunătățim situația celor nefericiți. Conform prioritarismului, acest lucru este mai important decât creșterea sumei totale a fericirii tuturor indivizilor. Suma tuturor fericiților nu ține cont de cine este mai puțin fericit la început.

Cum se deosebește prioritarismul de alte viziuni

Prioritarismul diferă de egalitarism, care susține că reducerea inegalității (fericirea totală minus suferința) este întotdeauna mai bună decât una cu mai puțină fericire, indiferent dacă situația se îmbunătățește sau nu pentru indivizii care se află în cea mai proastă situație. Prioritarismul pune preț pe creșterea fericirii nete, dar ține cont și de modul în care suferința și fericirea sunt distribuite între indivizi. Este mai important să crească fericirea celor cu niveluri scăzute de fericire decât pentru cei cu niveluri mai ridicate de fericire.² Acest lucru înseamnă că, pentru un prioritarist, o situație cu o fericire netă mai mică este preferabilă atunci când o proporție mai mare de fericire este alocată indivizilor aflați în cea mai proastă situație. Prioritarii care se aliniază la etica centrată pe suferință vor acorda prioritate reducerii suferinței în detrimentul altora care cresc plăcerea și vor acorda prioritate reducerii suferinței celor care se află în poziții mai proaste. Dacă aceștia acordă nu doar o anumită prioritate, ci o prioritate totală reducerii suferinței în detrimentul promovării plăcerii, atunci punctul lor de vedere poate fi numit prioritarism negativ.

Prioritarismul diferă de egalitarism, potrivit căruia reducerea inegalității este bună sau corectă.³ Prioritarienii nu acceptă neapărat acest lucru. Această diferență, însă, este în principal teoretică. În practică, prioritarismul și egalitarismul au adesea rezultate similare, deoarece a acționa pentru a reduce inegalitatea are de obicei același efect ca și a acționa în beneficiul indivizilor care o duc cel mai rău.⁴

O altă poziție care este similară prioritarismului este sufficientarianismul. Conform sufficientarianismului, toți indivizii ar trebui să se bucure de o situație suficient de bună. Pentru sufficientariști există un prag sub care cineva are o viață proastă și este foarte important să ne asigurăm că toți indivizii ating sau depășesc acest prag. Prin urmare, suficiențiarienii acordă prioritate indivizilor aflați sub acest prag, deoarece este mai important să îi ajutăm pe cei care se află sub prag decât pe cei care se află deasupra lui. Totuși, odată ce toți indivizii se află deasupra pragului, atunci suficiențiarienii sunt oarecum sau complet indiferenți față de modul în care sunt distribuite bunurile. Acest lucru face ca sufficientarianismul să fie diferit de prioritarism, deoarece prioritarismul îi favorizează pe cei care sunt mai puțin bogați, chiar dacă toată lumea are deja o viață bună.⁵

Prioritarismul poate fi apărat atât de pe poziții consecvențialiste (obținerea celui mai bun rezultat), cât și de pe poziții neconsecvențialiste (a face ceea ce este corect). Prioritarismul consecvenționalist se concentrează asupra celor care se află în situația cea mai proastă, pentru a promova cele mai bune scenarii posibile și a le evita pe cele mai proaste. Prioritarii nonconsecvențialiști susțin că ar trebui să acționăm pentru a îmbunătăți situația celor care stau mai prost pur și simplu pentru că este ceea ce trebuie făcut, indiferent de consecințele reale. Cu toate acestea, în practică, aceste două puncte de vedere implică, în general, același curs de acțiune.

Prioritarismul, respingerea speciismului și considerarea morală a animalelor non-umane

Speciismul (discriminarea împotriva membrilor altor specii) poate fi contestat din mai multe puncte de vedere etice diferite, cum ar fi teoriile drepturilor, utilitarismul, egalitarismul, etica centrată pe suferință și punctele de vedere bazate pe caracter, cum ar fi etica virtuții sau a grijii. Cu toate acestea, în ciuda informațiilor tot mai multe despre sensibilitatea și suferința animalelor, multe persoane continuă să apere poziții speciiste, conform cărora interesele oamenilor sunt mai importante decât cele ale animalelor non-umane. Una dintre apărările speismelor se bazează pe afirmația că, deoarece oamenii posedă anumite abilități cognitive superioare, interesele lor ar trebui să conteze mai mult. Alții susțin că oamenii merită o considerație specială pentru că pot avea anumite relații de solidaritate între ei pe care nu le au cu alte animale. Cu toate acestea, nu toți oamenii îndeplinesc aceste criterii (cum ar fi bebelușii, cei lipsiți de anumite capacități cognitive și persoanele care nu au relații apropiate cu ceilalți), iar acest lucru nu înseamnă că interesele lor ar trebui să conteze mai puțin.

Astfel de atribute și relații nu sunt direct relevante pentru modul în care cineva se simte, așa că este greu de apărat orice alt criteriu în afară de senzitivitate, capacitatea de a simți. Acesta este un lucru pe care îl au în comun animalele umane și cele non-umane.⁶ Deoarece prioritarienii consideră că senzitivitatea este criteriul relevant pentru a fi luat în considerare din punct de vedere moral, prioritarismul ar trebui să implice respingerea opiniilor speciiste. O veveriță sau o albină pot simți, deci pot fi mai bune sau mai rele la fel ca un om sau un câine.

Conform prioritarismului, ajutarea animalelor sălbatice este importantă nu doar pentru că acestea merită considerație morală. Este mai important să le ajutăm decât să ajutăm alte ființe simțitoare, cum ar fi oamenii și animalele de companie, deoarece animalele care trăiesc în sălbăticie sunt într-o situație mai proastă. În prezent, situația animalelor non-umane este mult mai rea decât cea a ființelor umane. Acest lucru nu înseamnă că nu negăm faptul că mulți oameni trăiesc în condiții teribile din multe motive. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor duc o viață mult mai fericită decât majoritatea animalelor.

Unii oameni se pot îndoi de acest lucru. Ei ar putea admite că situația animalelor non-umane este rea, pentru că este clară pentru oricine este familiarizat cu ea, dar ar putea presupune că multe ființe umane se află într-o situație și mai rea. Cu toate acestea, există o mulțime de dovezi împotriva acestei presupuneri.

Pentru început, multe animale sunt folosite ca simple resurse în folosul oamenilor, în moduri care le dăunează grav: 80 de miliarde de vertebrate terestre, între 1 și 3 trilioane de pești și un număr și mai mare de nevertebrate sunt ucise în fiecare an de către oameni, în multe cazuri după ce au suferit teribil de-a lungul existenței lor în locuri precum fermele.⁷

În sălbăticie, soarta lor este, de asemenea, adesea sumbră: animalele sălbatice sunt grav afectate de boli, condiții meteorologice nefavorabile, foame și sete, răni și conflicte cu alte animale. În plus, viața celor mai multe animale este foarte scurtă, deoarece cele mai multe dintre ele mor la scurt timp după naștere din cauza unor circumstanțe nefavorabile, cum ar fi foamea și prădătorii. Prin urmare, viețile lor conțin, de obicei, mai multă suferință decât fericire, deoarece trebuie să suporte suferința morții lor, dar au puțin timp pentru a avea experiențe pozitive.⁸

Implicațiile practice ale prioritarismului pentru animalele non-umane

A susține prioritarismul înseamnă a îmbunătăți situația celor mai dezavantajați, majoritatea fiind animale non-umane, și trebuie să începem prin a nu le face rău. Acest lucru are multe consecințe practice.

Profiturile din exploatarea animalelor sunt nesemnificative în comparație cu suferința enormă provocată animalelor exploatate și ucise. Este greu de imaginat ceva care să contravină atât de mult principiilor prioritarismului precum exploatarea animalelor; în loc să reducă suferința, o sporește considerabil. Prin urmare, prioritarismul consecvent ne cere să respingem aceste practici prin adoptarea unui mod de viață vegan.

Cu toate acestea, prioritarismul consecvent are și alte implicații. Deși a fi vegan are un impact pozitiv asupra animalelor și este în concordanță cu prioritarismul, prioritarismul ne-ar cere să ne străduim să îi încurajăm și pe alții să devină vegani. Prioritarismul implică, de asemenea, faptul că ar trebui să încercăm să reducem pe cât de mult posibil specismul. Acest lucru va ajuta nu numai animalele rănite de oameni, ci și animalele sălbatice care trăiesc în condiții dificile și care au nevoie și ele de ajutorul nostru.

În această ordine de idei, merită remarcat faptul că prioritarismul nu numai că implică faptul că ar trebui să ajutăm animalele non-umane, ci și că ar trebui să facem acest lucru indiferent dacă oamenii le cauzează sau nu suferința. Ar fi incoerent să ne concentrăm doar asupra animalelor care suferă din cauza exploatării umane, când multe altele suferă și ele în sălbăticie. Acest lucru constituie un argument puternic pentru a ajuta animalele din sălbăticie ori de câte ori este posibil să facem acest lucru fără a avea un impact negativ general.

Există și alte motive pentru a ne concentra pe ajutorarea animalelor. Animalele non-umane primesc foarte puțină atenție, în timp ce cauzele umane primesc mult mai multă atenție. Aceste două considerente fac ca ajutorarea animalelor non-umane să fie mai importantă în ceea ce privește impactul mai mare decât adăugarea la munca deja depusă pentru majoritatea celorlalte cauze. Dar acestea nu sunt motivele pentru care prioritarismul pledează pentru prioritizarea animalelor. Prioritarismul ar prescrie să le ajutăm oricum, datorită situației lor extrem de proaste. Chiar dacă resursele noastre ar putea face o diferență pozitivă mai mare în viețile oamenilor, ar fi mai important să ajutăm animalele dacă acestea se află într-o situație mai proastă (ar avea implicația opusă dacă oamenii ar fi într-o situație mai proastă).

Pe scurt, putem concluziona că prioritarismul are consecințe importante atunci când se iau în considerare interesele animalelor non-umane. În această privință, consecințele sale se aseamănă cu cele ale egalitarismului, chiar dacă motivele sunt diferite. Multe alte viziuni etice pot avea, de asemenea, consecințe similare, dar aceste două teorii ne oferă motive suplimentare pentru a acorda prioritate ajutorării animalelor non-umane, având în vedere cât de gravă este situația lor.

---

Lecturi suplimentare

Adler, M. D. & Holtug, N. (2019) “Prioritarianism: A response to critics”, Politics, Philosophy & Economics, 18, pp. 101-144.

Arneson, R. J. (2000) “Luck egalitarianism and prioritarianism”, Ethics, 110, pp. 339-349.

Broome, J. (2015) “Equality versus priority: A useful distinction”, Economics and Philosophy, 31, pp. 219-228.

Bruers, S. (2012) “Towards a coherent theory of animal equality”, Between the Species, 17, pp. 31-52 [accesat la 21.05.2021].

Bruers, S. (2014) Born free and equal? On the ethical consistency of animal equality, Gent: LAP Lambert Academic.

Dorsey, D. (2014) “Equality-tempered prioritarianism”, Politics, Philosophy & Economics, 13, pp. 45-61.

Faria, C. (2014) “Equality, priority and nonhuman animals”, Dilemata, 14, pp. 225-236 [accesat la 16.04.2020].

Gompertz, L. (1997 [1824]) Moral inquiries on the situation of man and of brutes, London: Open Gate.

Hausman, D. (2015) “Equality versus priority: A misleading distinction”, Economics and Philosophy, 31, pp. 229-238.

Holtug, N. & Lippert-Rasmussen, K. (2006) “An introduction to contemporary egalitarianism”, in Holtug, N. & Lippert-Rasmussen, K. (eds.) Egalitarianism: New essays on the nature and value of equality, op. cit., pp. 1-37.

Holtug, N. (2009) “Equality, priority and global justice”, Journal of Global Ethics, 5, 173-179.

Holtug, N. (2010) Persons, interests, and justice, Oxford: Oxford University Press.

Horta, O. (2016) “Egalitarianism and animals”, Between the Species, 19, pp. 109-145 [accesat la 21.05.2021].

McCarthy, D. (2017) “The priority view”, Economics and Philosophy, 33, p. 215.

McKerlie, D. (1994) “Equality and priority”, Utilitas, 6, pp. 25-42.

Otsuka, M. (2015) “Prioritarianism and the measure of utility”, Journal of Political Philosophy, 23, pp. 1-22 [accesat la 13.02.2021].

Persson, I. (1993) “A basis for (interspecies) equality”, in Cavalieri, P. & Singer, P. (eds.) The Great Ape Project, New York: St. Martin’s Press, pp. 183-193.

Porter, T. (2012) “In defence of the priority view”, Utilitas, 24, pp. 349-364.

Raz, J. (1986) The morality of freedom, Oxford: Oxford University Press.

Rosenberg, A. (1995) “Equality, sufficiency, and opportunity in the just society”, Social Philosophy and Policy, 12, pp. 54-71.

Temkin, L. (1993) Inequality, Oxford: Oxford University Press.

Temkin, L. (2003) “Equality, priority or what?”, Economics and Philosophy, 19, pp. 61-87.

Weber, M. (2014) “Prioritarianism”, Philosophy Compass, 9, pp. 756-768.

Weirich, P. (1983) “Utility tempered with equality”, Noûs, 17, pp. 423-439.

---

Note