Etica centrată pe suferință

Etica centrată pe suferință

Practic, toate pozițiile etice consideră că este important din punct de vedere moral să se reducă experiențele negative, cum ar fi suferința. Aceste poziții diferă în ceea ce privește ponderea relativă pe care o acordă reducerii experiențelor negative în comparație cu creșterea experiențelor pozitive. Pozițiile etice axate pe suferință acordă prioritate reducerii experiențelor negative în detrimentul creșterii celor pozitive.1

Deoarece animalele non-umane experimentează suferința, conform pozițiilor axate pe suferință, animalele ar trebui să fie luate în considerare din punct de vedere moral. În plus, schimbarea situației actuale a animalelor este o prioritate absolută din cauza cât de mult suferă acestea. Conform acestor teorii, prevenirea sau ameliorarea suferinței lor ar trebui să fie prioritară față de oferirea unei mai mari plăceri oamenilor.

Diferite tipuri de etică centrată pe suferință

Există diferite poziții de acest tip. Potrivit hedonismului negativ, doar experiențele negative contează, nu și cele pozitive. Potrivit altor poziții, experiențele pozitive contează, dar ceea ce este pozitiv nu este plăcerea. Într-una dintre aceste poziții, numită tranchilism, ceea ce este pozitiv este neutralitatea care rezultă din absența suferinței. Potrivit unei alte poziții, numită antifrustraționism, ceea ce este pozitiv este evitarea de a avea dorințe sau preferințe nesatisfăcute; deși nu este pozitiv să îndeplinești o dorință, este pozitiv să nu o vezi frustrată.

Etica centrată pe suferință este compatibilă cu mai multe teorii etice. Conform eticii deontologice axate pe suferință, ar trebui să respectăm anumite reguli morale care interzic provocarea suferinței sau care impun reducerea suferinței atunci când este posibil. Etica caracterului centrată pe suferință se poate concentra pe grija față de cei care suferă sau poate promova compasiunea și solidaritatea cu cei care suferă. Există, de asemenea, diverse poziții consecințialiste axate pe suferință. Acestea sunt denumite în mod colectiv “consecvențialismul negativ”. Toate aceste poziții acceptă faptul că reducerea suferinței de o anumită intensitate și durată este mai importantă decât creșterea fericirii de o intensitate și durată echivalente.

De ce etica centrată pe suferință acordă prioritate intereselor animalelor non-umane

Etica centrată pe suferință, prin definiție, va acorda considerație morală tuturor ființelor care pot suferi. Aceasta include toate animalele sensibile, deoarece fiecare ființă sensibilă are această capacitate. Nu numai atât: în principiu, interesele animalelor non-umane vor primi aceeași considerație ca și interesele ființelor umane. Acest lucru se datorează faptului că, pentru aceste poziții, suferința este suferință, indiferent de cine o experimentează.

Putem vedea că există o cantitate enormă de suferință în viața animalelor non-umane. Acest lucru este clar în cazul celor care sunt folosite pentru producția de bunuri și servicii de origine animală, în special cele care sunt ținute în marea majoritate a fermelor de astăzi.2 De asemenea, multe animale din sălbăticie mor înainte de a ajunge la maturitate, adesea în moduri dureroase, iar cele care ajung la vârsta adultă suferă adesea și ele foarte mult.3

Etica centrată pe suferință consideră că sporirea plăcerii ființelor umane are o importanță secundară, dacă nu chiar trivială. Prin urmare, aceste etici promovează ca ființele umane să evite să facă rău animalelor non-umane și să ajute animalele atunci când pot. Acest lucru este considerat prioritar și mai important decât promovarea unor scopuri umane care nu au ca rezultat reducerea suferinței echivalente.

Apărări ale ideii că suferința contează mai mult decât plăcerea

Cei care apără poziții de acest tip aduc următoarele argumente.

Importanța reducerii suferinței față de creșterea fericirii

Imaginați-vă o situație de suferință extremă, cum ar fi aceea de a fi torturat. Acum imaginați-vă că puteți trece de la o astfel de situație la una de suferință moderată. Majoritatea oamenilor consideră că aceasta este o schimbare foarte pozitivă. Să presupunem acum că ne aflăm într-o situație în care experimentăm o plăcere moderată. Trecerea de la aceasta la o situație de plăcere extremă nu este considerată în mod normal la fel de pozitivă ca prima. În schimb, transformarea unei suferințe foarte ușoare într-o suferință atroce este considerată o diferență negativă foarte mare, iar acest lucru este de obicei considerat mai rău decât trecerea de la o plăcere extremă la una moderată. Dacă acceptăm acest lucru, atunci ajungem la concluzia că suferința are o greutate mai mare decât plăcerea.

Prioritatea suferinței celorlalți

Suferința primează în fața fericirii, mai ales atunci când suferința este trăită de un individ, iar fericirea este trăită de un altul. În cazul nostru personal, am putea accepta suferința în schimbul primirii unei mari plăceri după aceea. Cu toate acestea, acest lucru nu este echivalent cu a crede că, în general, fericirea poate compensa existența suferinței atunci când indivizi diferiți le experimentează. Cu alte cuvinte, multe persoane se opun provocării de suferințe unor indivizi nevinovați pentru care acei indivizi nu vor primi nicio compensație în schimbul plăcerii altor indivizi. Acest lucru implică faptul că, dacă nu acceptăm o poziție specistă (discriminarea animalelor non-umane), rănirea animalelor în beneficiul oamenilor este problematică.

Preponderența suferințelor extreme

Atunci când un individ este supus la tortură, este foarte probabil ca acesta să ajungă la un anumit punct în care nu mai poate rezista. Dacă nu mai poate îndura suferința, este posibil să accepte să facă lucruri pe care nu s-ar fi gândit să le facă altfel. Pentru a-și opri durerea, s-ar putea să se întoarcă împotriva celor dragi sau a altor ființe nevinovate, să trădeze cauze în care crede profund, să renunțe la libertate sau chiar la viața sa. Cu toate acestea, majoritatea indivizilor nu ar face lucruri atât de extreme în schimbul oricărei cantități de plăcere. Suferința este mult mai insuportabilă decât lipsa de plăcere. Acest lucru sugerează că răul cauzat de suferință este mai mare decât plăcerea de a se bucura de plăcere.

Acest lucru indică faptul că reducerea celor mai extreme forme de suferință ar trebui să fie o prioritate. Acest lucru are repercusiuni grave pentru animalele care se află în cele mai grave situații.

Ideea că prevenirea suferinței poate produce rezultate mai bune decât promovarea plăcerii

Există argumente care nu se axează pe valoarea relativă a suferinței în comparație cu valoarea fericirii, ci mai degrabă acordă prioritate reducerii suferinței pe motiv că aceasta va duce la rezultate mai bune. Aceste argumente sunt preocupate de cantitatea de suferință care există în lume și de ușurința cu care apare suferința. Acestea nu sunt în sine argumente în favoarea unei etici axate pe suferință. Cu toate acestea, dacă sunt corecte, ele ne oferă motive indirecte pentru a favoriza etica centrată pe suferință, deoarece a face ceea ce prescriu acestea poate produce consecințe mai bune decât a face ceea ce prescriu alte puncte de vedere.

Având în vedere că în lume există mai multă suferință decât fericire

Ființele umane au îndurat mari suferințe de-a lungul istoriei, dar adesea au avut parte și de mari bucurii în viața lor, astfel încât argumentul conform căruia există mai multă suferință decât fericire în lume este oarecum controversat dacă luăm în considerare doar oamenii.

Cu toate acestea, și animalele pot simți și suferi. Suferința actuală a animalelor în locuri precum majoritatea fermelor contemporane, unde își petrec întreaga viață în situații îngrozitoare de izolare, în multe cazuri suferind de diverse boli, este extremă. Numărul animalelor de uscat care trec prin astfel de situații este de ordinul zecilor de miliarde în fiecare an. De asemenea, în sălbăticie, este obișnuit ca acestea să se confrunte cu numeroase forme de suferință, uneori provocate de oameni, iar adesea din alte motive (cum ar fi bolile, condițiile meteorologice severe, accidentele și foametea). La aceasta se adaugă faptul că marea majoritate a animalelor au un număr foarte mare de urmași (uneori sute, mii sau milioane). Marea majoritate a acestor urmași mor, adesea la scurt timp după naștere, din cauze care pot fi foarte dureroase.

Dacă luăm în considerare toate aceste situații, este foarte posibil ca, în general, să existe mai multă suferință decât bucurie în lume și, prin urmare, vom face mai mult bine dacă vom acorda prioritate reducerii suferinței.

Dificultatea de a evita suferința

Este foarte ușor să apară suferința. Chiar dacă ne străduim de-a lungul vieții să o evităm, la un moment dat, cu toții vom experimenta suferința. Există aici o asimetrie importantă între suferință și plăcere, deoarece este mult mai dificil ca plăcerea să apară în comparație cu suferința. Chiar dacă nu faceți nimic care ar putea cauza direct suferință, ați putea ajunge să suferiți din cauza unor factori externi (de exemplu, din cauza unor probleme de sănătate sau a unor vătămări fizice), în timp ce dacă nu faceți nimic pentru a căuta plăcerea, este foarte puțin probabil să o experimentați. Un eveniment întâmplător, o schimbare infimă a circumstanțelor sau o mică greșeală pot provoca o mare suferință. Dar este mai puțin probabil ca o neglijență sau un accident să ne provoace plăcere.

Este foarte ușor să apară suferința. Chiar dacă ne străduim de-a lungul vieții să o evităm, la un moment dat, cu toții vom experimenta suferința. Există aici o asimetrie importantă între suferință și plăcere, deoarece este mult mai dificil ca plăcerea să apară în comparație cu suferința. Chiar dacă nu faceți nimic care ar putea cauza direct suferință, ați putea ajunge să suferiți din cauza unor factori externi (de exemplu, din cauza unor probleme de sănătate sau a unor vătămări fizice), în timp ce dacă nu faceți nimic pentru a căuta plăcerea, este foarte puțin probabil să o experimentați. Un eveniment întâmplător, o schimbare infimă a circumstanțelor sau o mică greșeală pot provoca o mare suferință. Dar este mai puțin probabil ca o neglijență sau un accident să ne provoace plăcere.

Este posibil să apărăm opiniile centrate pe suferință din mai multe motive. Indiferent de argumentele exacte, concluzia de a acorda prioritate reducerii suferinței are implicații foarte importante pentru animalele non-umane.


Lecturi suplimentare

Amris, K.; Jones, L. E. & Williams, A. C. de C. (2019) “Pain from torture: Assessment and management”, Pain Reports, 4 (6) [accesat la 22.05.2021].

Baumann, T. (2017) “S-risks: An introduction”, Center for Reducing Suffering [accesat la 30.06.2021].

Baumeister, R. F.; Bratslavsky, E.; Finkenauer, C. & Vohs, K. D. (2001) “Bad is stronger than good”, Review of General Psychology, 5, pp. 323-370.

Benatar, D. (2006) Better never to have been: The harm of coming into existence, Oxford: Clarendon.

Birnie, K. A.; Hundert, A. S.; Lalloo, C.; Nguyen, C. & Stinson, J. N. (2019) “Recommendations for selection of self-report pain intensity measures in children and adolescents: A systematic review and quality assessment of measurement properties”, Pain, 160, pp. 5-18.

Center on Long-Term Risk (2016) “Bibliography of suffering-focused views”, Center on Long-Term Risk, 14 August [accesat la 14.02.2021].

Chanques, G.; Viel, E.; Constantin, J.-M.; Jung, B.; Lattre, S. de; Carr, J.; Cissé, M.; Lefrant, J.-Y. & Jaber, S. (2010) “The measurement of pain in intensive care unit: Comparison of 5 self-report intensity scales”, Pain, 151, pp. 711-721.

Derbyshire, S. W. G. (2016) “Pain and the dangers of objectivity”, in Derbyshire, S. W. G. (ed.) Meanings of pain, Cham: Springer, pp. 23-36.

Diener, E.; Lucas, R. E. & Scollon, C. N. (2006) “Beyond the hedonic treadmill: Revising the adaptation theory of well-being”, American Psychologist, 61, pp. 103-118.

Fehige, C. (1998) “A pareto principle for possible people”, in Fehige, C. & Wessels, U. (eds.) Preferences, Berlin: De Gruyter, pp. 508-543.

Giordano, J.; Abramson, K. & Boswell, M. V. (2010) “Pain assessment: Subjectivity, objectivity, and the use of neurotechnology: Part one: Practical and ethical issues”, Pain Physician, 13, pp. 305-315 [accesat la 18.12.2020].

Gloor, L. (2017) “Tranquilism”, Center on Long-Term Risk, 18 July [accesat la 21.08.2017].

Gloor, L. (2018) “Cause prioritization for downside-focused value systems”, Center on Long-Term Risk, 21 February [accesat la 16.01.2021].

Goodman, C. (2009) Consequences of compassion: An interpretation and defense of Buddhist ethics, Oxford: Oxford University Press.

Harris, J. & Baumann. T. (2021a) “Tobias Baumann of the Center for Reducing Suffering on moral circle expansion, cause prioritization, and reducing risks of astronomical suffering in the long-term future”, The Sentience Institute podcast, Sentience Institute [accesat la 14.07.2021].

Harris, J. & Baumann. T. (2021b) “Tobias Baumann of the Center for Reducing Suffering on global priorities research and effective strategies to reduce suffering”, The Sentience Institute podcast, Sentience Institute [accesat la 14.07.2021]

Hjermstad, M., et al. (2011) “Studies comparing numerical rating scales, verbal rating scales, and visual analogue scales for assessment of pain intensity in adults: A systematic literature review”, Journal of Pain and Symptom Management, 41, pp. 1073-1093 [accesat la 12.02.2021].

Hurka, T. (2010) “Asymmetries in value”, Noûs, 44, pp. 199-223.

Jensen, M. P. & Karoly, P. (2011) “Self-report scales and procedures for assessing pain in adults”, in Turk, D. C. & Melzack, R. (eds.), Handbook of Pain Assessment, New York: Guilford, pp. 19-44.

Knutsson, S. (2016) “The one-paragraph case for suffering-focused ethics”, Simon Knutsson, Oct. 2 [accesat la 11.06.2020].

Knutsson, S. (2019) “The world destruction argument”, Inquiry, 29 Aug [accesat la 13.03.2021].

Leighton, J. (2011) The battle for compassion: Ethics in an apathetic universe, New York: Algora.

Mathison, E. (2018) Asymmetries and ill-being, PhD, Toronto: University of Toronto [accesat la 23.04.2021].

Mayerfeld, J. (2002) Suffering and moral responsibility, Oxford: Oxford University Press.

Pearce, D. (2010) “Why be negative?”, The Hedonistic Imperative [accesat la 16.10.2012].

Pearce, D. (2017) Can biotechnology abolish suffering?, North Carolina: The Neuroethics Foundation.

Rozin, P. & Royzman, E. B. (2001) “Negativity bias, Negativity dominance, and contagion”, Personality and Social Psychology Review, 5, pp. 296-320.

Sánchez-Rodríguez, E.; Miró, J. & Castarlenas, E. (2012) “A comparison of four self-report scales of pain intensity in 6-to 8-year-old children”, Pain, 153, pp. 1715-1719.

Sikora, R. I. (1976) “Negative utilitarianism: Not dead yet”, Mind, 85, pp. 587-588.

Suffering focused ethics resources (2021) [accesat la 25.04.2021].

Thong, I. S. K; Jensen, M. P.; Miró, J. & Tan, G. (2018) “The validity of pain intensity measures: What do the NRS, VAS, VRS, and FPS-R measure?”, Scandinavian Journal of Pain, 18, pp. 99-107.

Tomasik, B. (2017 [2015]) “Are happiness and suffering symmetric?”, Essays on Reducing Suffering [accesat la 05.02.2021].

Tomasik, B. (2018 [2015]) “Reasons to promote suffering-focused ethics”, Essays on Reducing Suffering [accesat la 05.02.2021].

Tomasik, B. (2019 [2011]) “Risks of astronomical future suffering”, Center on Long-Term Risks [accesat la 12.05.2021].

Tomasik, B. (2019 [2013]) “Three types of negative utilitarianism”, Essays on Reducing Suffering [accesat la 05.02.2021].

Tranöy, K. E. (1967) “Asymmetries in ethics: On the structure of a general theory of ethics”, Inquiry, 10, pp. 351-372.

Vinding, M. (2020a) “On purported positive goods “outweighing” suffering”, Center forReducing Suffering [accesat la 30.06.2021].

Vinding, M. (2020b) Suffering-focused ethics: Defense and implications, Copenhagen: Ratio Ethica [accesat la 23.05.2021].

Vinding, M. (2020c) “Suffering and happiness: morally symmetric or orthogonal?”, Center forReducing Suffering [accesat la 30.06.2021].


Note

1 Mayerfeld, J. (1996) “The moral asymmetry of happiness and suffering”, The Southern Journal of Philosophy, 34, pp. 317-338; Gloor, L. (2019 [2016]) “The case for suffering-focused ethics”, Center on Long-Term Risk, 26 August [accesat la 15.07.2017].

2 Mood, A. & Brooke, P. (2019) “Numbers of fish caught from the wild each year”, Fishcount.org.uk [accesat la 4 June 2021]. Food and Agriculture Organization of the United Nations (2021) “Livestock primary”, FAOStat, February 19 [accesat la 04.06.2021].

3 Tomasik, B. (2019 [2009]) “How many wild animals are there?”, Essays on Reducing Suffering, Aug 07 [accesat la 04.06.2021]. See also Animal Ethics (2020) Introduction to wild animal suffering: A guide to the issues, Oakland: Animal Ethics [accesat la 04.062021].