Contractarianismul

Contractarianismul

Conform teoriei contractarianismului, principiile morale și politice pe care trebuie să le urmăm sunt cele pe care le-am accepta într-un contract ipotetic. Contractarienii adesea prezintă un scenariu în care nu s-au acceptat încă principii morale sau politice și în care trebuie să găsim unele dintre acele principii. Contractarianul susține că principiile pe care le-am accepta într-un scenariu prezentat de acesta sunt aceleași pe care trebuie să le aplicăm în lumea reală.

Spre exemplu, în secolul al XVII-lea. Thomas Hobbes susnținea că fără o ordine politică, am trăi cu toții într-o stare naturală, în care viețile noastre ar fi puse constant sub amenințare. În această stare naturală, am alege, conform lui Hobbes, să adoptăm un sistem politic care să ne ofere siguranță.1 În acest model, indivizii raționali și-ar alege sistemul politic printr-un contract ipotetic. Ar face acest lucru pentru că altfel și-ar face rău unul altuia. Prin urmare, este o chestiune de putere. Indivizii raționali au puterea să-și facă rău reciproc și pot alege să renunțe la acea putere de dragul propriei lor securități.

Contractarienii contemporani au o abordare diferită. Precum Hobbes, aceștia susțin că ideea de contract social este un artificiu pentru a vedea care reguli pot fi alese legitim. Aceștia nu cad de acord în ceea ce privește ce face normele acestea legitime. Pentru contractarienii contemporani, condiția este să le acceptăm în situația în care am reflectat asupra lor sub condiția dreptății, cerând imparțialitate. Spre exemplu, John Rawls ne invită să ne imaginăm o situație în care trebuie să alegem normele societății în care vom locui deși nu știm deloc care ne va fi locul în acea societate, care ne va fi constituția fizică, etnia, etc. Se presupune că într-o asemenea situație, normele pe care le-am alege ar fi legitime, deoarece ne-am menține imparțialitatea.2 Thomas Scanlon a susținut că ar trebui să acceptăm ideea de a acționa doar conform acelor principii pe care nimeni nu le-ar putea respinge în mod rezonabil.3

Pentru unii contractarieni precum Peter Carruthers, implicit doar cei care au capacități raționale (de care este nevoie pentru a te putea vedea ca luând parte la un contract) pot avea beneficii de pe urma unui asemenea contract, iar doar indivizii raționali ar fi protejați de contractarianism.4

Cu toate acestea, acest lucru nu este implicit automat în contractarianism. Cei care participă la un contract pot decide să-i protejeze pe alții. Și am văzut că avem motive puternice pentru a proceda astfel în cazul animalelor non-umane. Mai mult, am putea accepta un punct de vedere ca cel al lui Carruthers doar dacă acceptăm o abordare contractariană precum cea pe care a susținut-o Hobbes, care nu ia în considerare dreptatea.

Totuși, dacă acceptăm abordarea pe care au susținut-o contractarienii contemporani, nu am accepta o situație în care doar agenții raționali, sau doar cei puternici, să fie protejați. Ar trebui să analizăm în condiții impațiale dacă un principiu e acceptabil sau nu. Dacă acceptăm un principiu conform unei abordări impațiale, care ignoră propriile noastre circumstanțe, atunci acel principiu este legitim.

Este arbitrar să credem că această abordare imparțială se aplică doar ființelor umane. Imparțialitatea reală ne cere să luăm în considerare ce s-ar întâmpla cu toate ființele simțitoare (conștiente). Prin urmare, dacă n-am ști ce tip de ființă simțitoare am fi, spre exemplu om sau vită, am respinge cu siguranță discriminarea specisistă pe care o suferă animalele în prezent. Acest lucru a fost indicat de Donald VanDeVeer încă din anii ’705 și a fost subliniat cu precădere de către teoriticianul contractarian Mark Rowlands.6

Prin urmare, putem concluziona că contractarianismul contemporar, precum alte teorii etice, este incompatibil cu excluderea morală a animalelor non-umane și se contrazice cu specicismul. După cum am văzut în cazul lui Peter Carruthers, există păreri specisiste care au fost susținute apelând la contrarianism. Dar contractarienii nu trebuie să accepte aceste puncte de vedere, care presupun acceptarea unei versiuni vechi a contractarianismului (cum ar fi cea a lui Hobbes), pe care majoritatea oamenilor o găsesc inacceptabilă în zilele noastre.


Lecturi suplimentare

Abbey, R. (2007) “Rawlsian resources for animal ethics”, Ethics and the Environment, 12, pp. 1-22.

Animal Ethics (2020) Introduction to wild animal suffering: A guide to the issues, Oakland: Animal Ethics [accesat la 26.07.2021].

Arneson, R. (2002) “The end of welfare as we know it? Scanlon versus welfarist consequentialism”, Social Theory and Practice, 28, pp. 315-336.

Barry, B. (1989) Theories of justice, Berkeley: University of California Press.

Berkey, B. (2017) “Prospects for an inclusive theory of justice: The case of non‐human animals”, Journal of Applied Philosophy, 34, pp. 679-695.

Cochrane, A.; Garner, R. & O’Sullivan, S. (2018) “Animal ethics and the political”, Critical Review of International Social and Political Philosophy, 21, pp. 261-277.

Cooke, S. (2019) “Betraying animals”, The Journal of Ethics, 23, pp. 183-200.

Cooke, S. (2020) “Justice beyond humanity”, Coolsaet, B. (ed.) Environmental Justice: Key issues, London: Routledge, pp. 279-290.

Dworkin, G. (2002) “Contractualism and the normativity of principles”, Ethics, 112, pp. 471-482.

Garner, R. (2011) “Rawls, animals, and justice: New literature, same response”, Res Publica, 18, pp. 159-172.

Garner, R. (2013) A theory of justice for animals: Animal rights in a nonideal world, Oxford: Oxford University Press.

Gauthier, D. (1986) Morals by agreement, Oxford: Oxford University Press.

Gauthier, D. (1990) Moral dealing: Contract, ethics, and reason, Ithaca: Cornell University Press.

Norcross, A. (2002) “Contractualism and aggregation”, Social Theory and Practice, 28, pp. 303-314.

Nussbaum, M. C. (2006) Frontiers of justice: Disability, nationality, species membership, Cambridge: Harvard University Press.

Pateman, C. (1989) The sexual contract, Stanford: Stanford University Press.

Pettit, P. (2000) “A consequentialist perspective on contractualism”, Theoria, 66, pp. 228-236.

Reibetanz, S. (1998) “Contractualism and aggregation”, Ethics, 108, pp. 296-311.

Sachs, B. (2015) “Non-consequentialist theories of animal ethics”, Analysis, 75, pp. 638-654.

Sachs, B. (2019) “Teleological Contractarianism”, Journal of Social Philosophy, 50, pp. 91-112.

Taylor, M. (2014) “Grounding animal rights in mutual advantage contractarianism”, Les ateliers de l’éthique/The Ethics Forum, 9, pp. 184-207.

Vallentyne, P. (ed.) (1991) Contractarianism and rational choice, Cambridge: Cambridge University Press.

Wenar, L. (2003) “What we owe to distant others”, Politics, Philosophy and Economics, 2, pp. 283-304.


Note

1 Hobbes, T. (2017 [1651]) Leviatanul, București: Herald.

2 Rawls, J. (1999 [1971]) A theory of justice, rev. ed., Cambridge: Harvard University Press.

3 Scanlon, T. (1998) What we owe to each other, Cambridge: Belknap Press of Harvard University Press.

4 Carruthers, P. (1992) The animal issue: Moral theory in practice, Cambridge: Cambridge University Press.

5 VanDeVeer, D. (1979) “Of beasts, persons, and the original position”, The Monist, 62, pp. 368-377.

6 Rowlands, M. (2009 [1998]) Animal rights: Moral theory and practice, 2nd rev. ed., Basingstoke: Palgrave Macmillan.